miercuri, 21 martie 2007

`Youth Without Youth` si reinoirea omului


Astept cu nerabare un film… `Youth Without Youth` - regizat de Francis Ford Coppola, dupa nuvela lui Eliade - `Tinerete fara batranete`. Nuvela vorbeste despre un subiect indragit de Mircea Eliade - `reinoirea` sau `renasterea`.

Un anumit profesor, Dominic, traitor in perioada interbelica, hotaraste sa se sinucida in noaptea de Pasti. In acea noapte, el este insa lovit de un fulger, devenind astfel un om nou, mai tanar, plin de energie si de viata. Este tanar... in adevaratul sens al cuvantului.

`Regenerare`, `reinoire` sunt termeni extrem de familiari vocabularului lui Eliade... de la analiza ceremoniilor de Anul Nou (la mesopotamieni – reinscaunarea regelui), la ritualurile agrare de primavara – toate abordeaza subiectul. Este vorba in cele din urma de nemurire, de o tinerete vesnica – una ce sfideaza moartea, precum in basmul romanesc `Tinerete fara batranete si viata fara de moarte`.

`Renasterea` in fiecare an nu se opune mortii, pentru ca, asemeni regnului vegetal, moartea nu este decat iarna dinaintea primaverii... Si magistral leaga astfel Eliade aceste notiuni de simbolismul Invierii (noaptea de Pasti) – cand intreaga crestinatate inviaza la o noua viata, alaturi de Hristos, iar si iar... Experienta lui Dominic (nume ce ma trimite la `duminica`) devine una universala.

`Tinerete fara tinerete` aduce pe ecranele lumii romani precum Marcel Iures, Florin Piersic Jr., Adrian Pintea, Mircea Albulescu, Andrei Gheorghe, alaturi de actori precum Matt Damon, Tim Roth.


UPDATE (16 aprilie 2008)
Intamplator, mi-am adus aminte de promisiunea ca ma voi uita la filmul lui Coppola - `Youth Without Youth`. E drept ca ramane un film, insa nu am cum sa nu fiu subiectiv. Timpul este irelevant in viata lui Dominic. Timpul devine irrelevant prin prisma cunostiintelor dobandite – a stiintei. Dar, ceea ce ii da insemnatate `reala` timpului este dragostea. `Te-am iubit dintotdeauna` ii spune Veronicai - fatal. Dragostea nu are trecut sau viitor. In dragoste, nu exista decat prezent – si asta doar ca sa definim `acum`. Dublul lui Dominic (meritul lui Coppola: fumeaza, cadrele rasturnate, imaginea inclinata) nu are ce cauta cand e vorba de dragoste. Geniul nu isi are rostul. Dragostea e `proasta`. Insa si in `eternitatea geniului` tic-tac-ul ceasului pune presiune, pt. ca timpul e legat de dragoste si de viata si de sens.
Calatoria in timp pentru `momentul nearticulat al inceputului` (scopul cercetarii lui Dominic) cere insa un prêt. Cunoasterea imbatraneste vehiculul, iar tinta intinereste. Iar asta face ca dragostea sa fie singurul lucru care tintuieste `scurgerea ireparabila a timpului: `Noi nu am imbatranit niciodata`.

Niciun comentariu: