joi, 11 decembrie 2008

Declaratia universala pentru drepturile omului - 60 de ani

Pe 10 decembrie 1948 era adoptata Declaratia Universala pentru Drepturile Omului, in Paris. Conform Guinness Book, este documentul tradus in cele mai multe limbi din lume.

Article 1
All human beings are born free and equal in dignity and rights. They are endowed with reason and conscience and should act towards one another in a spirit of brotherhood.

Article 2
Everyone is entitled to all the rights and freedoms set forth in this Declaration, without distinction of any kind, such as race, colour, sex, language, religion, political or other opinion, national or social origin, property, birth or other status. Furthermore, no distinction shall be made on the basis of the political, jurisdictional or international status of the country or territory to which a person belongs, whether it be independent, trust, non-self-governing or under any other limitation of sovereignty.

Article 3
Everyone has the right to life, liberty, and security of person.

Article 4
No one shall be held in slavery or servitude; slavery and the slave trade shall be prohibited in all their forms.

Article 5
No one shall be subjected to torture or to cruel, inhuman, or degrading treatment or punishment.

Article 6
Everyone has the right to recognition everywhere as a person before the law.

Article 7
All are equal before the law and are entitled without any discrimination to equal protection of the law. All are entitled to equal protection against any discrimination in violation of this Declaration and against any incitement to such discrimination.

Article 8
Everyone has the right to an effective remedy by the competent national tribunals for acts violating the fundamental rights granted him by the constitution or by law.

Article 9
No one shall be subjected to arbitrary arrest, detention or exile.

Article 10
Everyone is entitled in full equality to a fair and public hearing by an independent and impartial tribunal, in the determination of his rights and obligations and of any criminal charge against him.

Article 11
Everyone charged with a penal offence has the right to be presumed innocent until proved guilty according to law in a public trial at which he has had all the guarantees necessary for his defence.
No one shall be held guilty of any penal offence on account of any act or omission which did not constitute a penal offence, under national or international law, at the time when it was committed. Nor shall a heavier penalty be imposed than the one that was applicable at the time the penal offence was committed.

Article 12
No one shall be subjected to arbitrary interference with his privacy, family, home or correspondence, nor to attacks upon his honour and reputation. Everyone has the right to the protection of the law against such interference or attacks.

Article 13
Everyone has the right to freedom of movement and residence within the borders of each state.
Everyone has the right to leave any country, including his own, and to return to his country.

Article 14
Everyone has the right to seek and to enjoy in other countries asylum from persecution.
This right may not be invoked in the case of prosecutions genuinely arising from non-political crimes or from acts contrary to the purposes and principles of the United Nations.

Article 15
Everyone has the right to a nationality.
No one shall be arbitrarily deprived of his nationality nor denied the right to change his nationality.

Article 16
Men and women of full age, without any limitation due to race, nationality or religion, have the right to marry and to found a family. They are entitled to equal rights as to marriage, during marriage and at its dissolution.
Marriage shall be entered into only with the free and full consent of the intending spouses.
The family is the natural and fundamental group unit of society and is entitled to protection by society and the State.

Article 17
Everyone has the right to own property alone as well as in association with others.
No one shall be arbitrarily deprived of his property.

Article 18
Everyone has the right to freedom of thought, conscience and religion; this right includes freedom to change his religion or belief, and freedom, either alone or in community with others and in public or private, to manifest his religion or belief in teaching, practice, worship and observance.

Article 19
Everyone has the right to freedom of opinion and expression; this right includes freedom to hold opinions without interference and to seek, receive and impart information and ideas through any media and regardless of frontiers.

Article 20
Everyone has the right to freedom of peaceful assembly and association.
No one may be compelled to belong to an association.

Article 21
Everyone has the right to take part in the government of his country, directly or through freely chosen representatives.
Everyone has the right of equal access to public service in his country.
The will of the people shall be the basis of the authority of government; this will shall be expressed in periodic and genuine elections which shall be by universal and equal suffrage and shall be held by secret vote or by equivalent free voting procedures.

Article 22
Everyone, as a member of society, has the right to social security and is entitled to realization, through national effort and international co-operation and in accordance with the organization and resources of each State, of the economic, social and cultural rights indispensable for his dignity and the free development of his personality.

Article 23
Everyone has the right to work, to free choice of employment, to just and favourable conditions of work and to protection against unemployment.
Everyone, without any discrimination, has the right to equal pay for equal work.
Everyone who works has the right to just and favourable remuneration ensuring for himself and his family an existence worthy of human dignity, and supplemented, if necessary, by other means of social protection.
Everyone has the right to form and to join trade unions for the protection of his interests.

Article 24
Everyone has the right to rest and leisure, including reasonable limitation of working hours and periodic holidays with pay.

Article 25
Everyone has the right to a standard of living adequate for the health and well-being of himself and of his family, including food, clothing, housing and medical care and necessary social services, and the right to security in the event of unemployment, sickness, disability, widowhood, old age or other lack of livelihood in circumstances beyond his control.
Motherhood and childhood are entitled to special care and assistance. All children, whether born in or out of wedlock, shall enjoy the same social protection.

Article 26
Everyone has the right to education. Education shall be free, at least in the elementary and fundamental stages. Elementary education shall be compulsory. Technical and professional education shall be made generally available and higher education shall be equally accessible to all on the basis of merit.
Education shall be directed to the full development of the human personality and to the strengthening of respect for human rights and fundamental freedoms. It shall promote understanding, tolerance and friendship among all nations, racial or religious groups, and shall further the activities of the United Nations for the maintenance of peace.
Parents have a prior right to choose the kind of education that shall be given to their children.

Article 27
Everyone has the right freely to participate in the cultural life of the community, to enjoy the arts and to share in scientific advancement and its benefits.
Everyone has the right to the protection of the moral and material interests resulting from any scientific, literary or artistic production of which he is the author.

Article 28
Everyone is entitled to a social and international order in which the rights and freedoms set forth in this Declaration can be fully realized.

Article 29
Everyone has duties to the community in which alone the free and full development of his personality is possible.
In the exercise of his rights and freedoms, everyone shall be subject only to such limitations as are determined by law solely for the purpose of securing due recognition and respect for the rights and freedoms of others and of meeting the just requirements of morality, public order and the general welfare in a democratic society.
These rights and freedoms may in no case be exercised contrary to the purposes and principles of the United Nations.

Article 30
Nothing in this Declaration may be interpreted as implying for any State, group or person any right to engage in any activity or to perform any act aimed at the destruction of any of the rights and freedoms set forth herein.

miercuri, 10 decembrie 2008

Orhan Pamuk - `Zapada`


`Zapada` lui Orhan Pamuk mi-a justificat aprecierile la adresa autorului, dupa lectura romanului de Nobel `Ma numesc Rosu`. M-a izbit aceiasi putere a detaliului, construit cu rabdare. Impactul vizual este si el remarcabil: o lume izolata, al carei univers pare a fi stapanit de zapada. O iarna grea, apasatoare blocheaza oraselul turcesc Kars, il arunca intr-o revolutie ce are la baza aceiasi ciocnire de mentalitati dintre Orient si Occident. Personajul principal, poetul Ka m-a impresionat prin `umanitatea` lui, asa cum a facut-o cel din `Pianistul`. Rasturnarile cronologice nu duc la pierderea suspansului, ci arunca sensuri mai adanci si o atentie sporita asupra lucrurilor in desfasurare. Este o poveste trista, deprimanta ce mi-a tinut de cald pret de vreo 2 saptamani. Timpul pare sa stea in loc in `Zapada`. In afara orasului, Ankara, Occidentul isi continua evolutia, in timp ce in Kars ceasul se opreste pentru a ne lasa sa privim in `tihna` la temerile unui om constient de viitorul esec, la conflictele ideologice ce doar acolo, in acel spatiu albit de ninsorile abundente, par justificate. Micul univers creat de Orhan Pamuk capata sens, traieste independent de lumea de afara.

`Ka, urmand sa isi iroseasca o buna parte din ultimii sai patru ani de existenta cu regrete si autoincriminari, avea sa recunoasca ulterior ca se folosise toata viata de obiceiul de a-i rani pe altii cu vorbe ca de o modalitate de a pune la incercare profunzimea dragostei ce i-o arata`.

`Ninsoarea ii trezea intotdeauna lui Ka o senzatie de puritate, sub imperiul careia erau uitate si puse sub obroc mizeria, noroiul si intunecimea orasului, dar in prima zi petrecuta la Kars, sentimentul de inocenta pe care il asocia, de obicei, cu zapada s-a facut nevazut.`

joi, 27 noiembrie 2008

O seara cu Alexandru Stanescu

Il urasc pe Alexandru Stanescu. Nu inteleg de ce a trebuit sa ma duc in seara asta la ICR sa vad doua filme – scurtmetraje pe care el le-a realizat. Primul dintre ele - `Generatia desenelor animate` m-a smuls din cotidianul meu `capitalist` - cum l-ar numi el, din universul meu dedicat muncii si mai putin caracterizat de visare. Nu inteleg de ce a trebuit sa imi aduca el aminte, intr-un ritm alert, cu umor, ironie si nostalgie despre o vreme in care eram cu adevarat liber. Vorbesc de o vreme in care ma identificam cu Michelangelo din `Testoasele Ninja`, in care tipam cat ma tineau plamanii dupa sora-mea la 7 si ceva seara: `Deeeeseeeeneee animaaaateeee`. M-a obligat sa retraiesc vremurile in care ma topeam dupa vocea unui ratoi pe nume Donald, dupa un soarece ce isi accepta cu seninatate mioritica destinul crunt in fata unui pisoi pus pe sotii. Nu inteleg de ce a trebuit sa vad cum vreo suta de oameni exclama ca niste copii `Daaa, ce tare era asta`, sa ii faca sa uite ca sunt oameni maturi si ca maine trebuie sa se duca la serviciu pentru o cariera cat mai acceptabila.
Cel de al doilea film - `Bucurestiul traieste` nu a facut nimic altceva decat sa ma convinga ca Alexandru Stanescu este un `ratat` al zilelor noastre, un tip care se incapataneaza sa vada ceva frumos in viata asta. M-a plimbat printr-un Bucuresti urat, murder pe care el iubeste. Nu inteleg, din nou, de ce a trebuit sa imi prezinte cladiri vechi cazute in paragina, cu nostalgie, de parca, ar mai avea o importanta ca sunt in picioare. Daca ar fi dupa mine, le-as darama si as face office buildinguri, cu geamuri curate si birouri ce isi asteapta cumintii stapanii, insufletite doar de LED-urile LCD-urilor ce palpaie cumniti o lumina verde-albastra. Daca ar citi chestiile astea, i-as reprosa in fata: `Ce crezi, ma, ca m-a dat gata faza aia cu nenea ala de nu isi arata fata tot filmul? Ala, de e filmat doar din spate… Sau aia cand se ridica pe rand si pleaca, ca un semn al unei epoci apuse ce mai traieste doar in generatia asta de a prins vremurile `alea`?` Nu, nu m-a impresionat. Nu mi-a placut nici propozitiile continuate de fiecare protagonist in parte, de parca in toti ar fi trezit aceleasi amintiri o anumita chestie banala, precum niste desene animate... Nu mi-a placut nici faptul ca am ramas dupa filme cu impresia ca ar trebui din cand in cand sa opresc oameni pe strada si sa ii intreb de una de alta, de parca mi-ar pasa. Eu, omul care nu mai vrea sa viseze sau sa priveasca cu optimism viata asta ce nu ne poate oferi nimic altceva decat cumparaturi in hypermarket, omul autosatisfacut de un salariu ce ma tine lipit de un scaun modern, imitatie de piele, nu am cum sa il inghit vreodata pe flacaul asta.

duminică, 16 noiembrie 2008

Ioan Grosan - `Caravana Cinematografica si alte povestiri`


`L-ar tine minte lumea, c-ar tine minte povestea. Totul e sa ai o poveste. Nu te mai uita nimeni. Da` daca n-ai o poveste sau ai una prea simpla, lumea isi aduce aminte de tine tot mai rar, poate neamurile, poate cunoscutii, poate vreo femeie care a tinut la tine fara sa stii si dupa aceea te scurgi, te duci din mintea tuturor`, isi spune preotul Emilian – personaj din nuvelele lui Ioan Grosan.
Am citit povestirile lui Grosan, stranse in `Caravana Cinematografica si alte povestiri`, povestiri ce reflecta exact opusul discursului de mai sus, al preotului de la tara ce isi traieste dragostea vinovata cu `amarata` Ana. Grosan demonstreaza ca in `banalul` cuvintelor, al normalitatii personajelor, se ascunde o poveste, o lume colorata ce merita vazuta de cititor. Tema intr-adevar nu conteaza in literatura. Tema isi capata importanta si este valorificata de literatura, iar Ioan Grosan demonstreaza asta. Personajele centrale din `Insula`, `Caravana Cinematografica`, `Marea Amaraciune`, `Spovedanie` se cauta cu nostalgie. Este demersul unor finite neimplinite ce ajung prin `extraordinara banalitate` a unor relatii interzise, a unor actiuni `comune` la propria definitie. E o carte ce te cufunda in nostalgie, intr-un gust amarui pe care il cautam atunci cand totul merge `bine`.

vineri, 14 noiembrie 2008

Alexandru Stanescu lanseaza 2 filme sub egida ICR

Pe 27 noiembrie 2008, ICR prezinta 2 filme realizate de Alexandru Stanescu: `Bucurestiul traieste!` si `Generatia desenelor animate`. In primul este vorba de un Bucuresti plin de viata. Un oras viu... asa mi-a spus, pe care el, personal, il adora. Al doilea prezinta generatia mea, generatia anilor `80.
2 filme pe care astept sa le vad cu nerabdare, nu de alta, dar regizorul `salahor` [:P] se pricepe.

Aici, avem un preview:



Recif de corali - pe cale de disparitie in Norvegia

Norvegia gazduieste unul dintre putinele recifuri de corali de apa rece din lume. Din cauza pescuitului `industrial`, aproape 50% din acesta a fost distrus.


.

joi, 13 noiembrie 2008

Cat de des merg europenii la biserica?

În rândul catolicilor, cei care merg frecvent la biserică reprezintă 43%, iar cei care nu merg niciodată 12%. La protestanţi, merg regulat 25%, iar 21% niciodată. La ortodocşi, vin regulat 8%, iar 25% niciodată. Musulmanii europeni frecventează moscheile în proporţie de 40%, iar alţi 29% nu vin niciodată (statistici oferite de European Values Study).

vineri, 7 noiembrie 2008

Prof. Dr. Dan Zamfirescu



L-am intalnit pe profesor in apartamentul sau din Drumu Taberei. `Apartamentul sau` e insa un pic fortat. `Am aici jumatate din biblioteca. Cealalta e sus`. Casacam ochii la peretii apropae prabusiti spre interior acoperiti cu carti. Pe jos, alte mormane si ziare. `Astea le arunc. Tai articolele care ma intereseaza`. Nu exista o bucata care sa nu fie acoperita cu carti. Bucataria isi pierduse de mult utilitatea, devenind la randu-i o `mica` biblioteca. `Aici il am pe Iorga, aproape tot ce a scris. Aici pe Xenopol, critica literara, colectiile straine. Jos acolo sunt ale mele`.
Am vorbit despre paisianism – de fapt un monolog in care am avut timp sa rasuflu doar pentru a schimba caseta. Rar am vazut oameni care sa vorbeasca atat de frumos de propria tara (altul ar fi Pr. Acad. Mircea Pacurariu). Senin, mi-a explicat de unde isi trag clasicii rusi vitalitatea (Gogol, Tolstoi, Dostoiveski). Mi-a vorbit de o Europa lipsita de Dumnezeu. Mi-a vorbit de Blaga, de cautarile lui Arghezi si de Filocalia lui Staniloaie. `Am fost la picioarele lui si cred ca sunt primul care a avut curajul sa il ridice in slavi prin `55. Propun sa fie canonizat`. Sa fie…
`Ma, iti spun, cred ca am un inger care a facut cine stie ce boacana prin cer. L-a pedepsit Dumnezeu cu mine – `De asta sa ai grija`. Si a avut.`
`Tu, voi - astia tineri, daca voi traiti, astia nu au sansa sa ne darame vreodata.` La plecare mi-a pus in brate un teanc de carti.

miercuri, 22 octombrie 2008

U2 in Romania in 2009

Vestea ca U2 s-ar afla in negocieri avansate in vederea sustinerii unui concert in Romania in 2009 m-a... bucurat enorm. :))

Pana atunci:

sâmbătă, 4 octombrie 2008

vineri, 3 octombrie 2008

Marile religii - paganism in Europa Occidentala


Al Jazeera a difuzat in cadrul emisiunii TV `Witness` un documentar despre credinta romanilor in vrajitorie. Imediat au aparut reactii despre ce imagine falsa avem peste hotare etc.
Am urmarit cele 20 si ceva de minute ale documentarului si, dincolo de gradul de manipulare pe care orice emisiune TV il are, cred ca imaginea creata Romaniei nu este nici pe departe una falsa. De atlfel, dupa cum arata si in documentar, paginile ziarelor sunt pline de anunturi cu astfel de `servicii`. Mai mult, se prezinta si reactia lui Ralu Filip (documentarul e mai vechi) - o reactie oficiala care condamna mediatizarea acestor practici etc. Subiectele documentarului au reactii diferite in urma sedintei: unul afirma ca este dezamagit si ca totul este o afacere; celalalt spune ca e f. incantat de serviciile oferite. Si asta e cat de cat un semn de obiectivitate.
Tinta documentarului nu este insa nici pe departe Romania (de fapt, subiecte asemanatoare au fost abordate chiar de televiziunile de la noi). Tinta este Europa occidentala, care critica comportamentul religios si, ca atare, `irational` al musulmanilor. In consecinta, acestia ies si zic: `Noi? Pai, uitati-va la voi in curte`.
Critica adusa societatii actuale europene este una cat se poate de pertinenta. Este pertinenta, pentru ca Europa tinde sa puna semnul egalului intre manifestarile religioase, oculte etc si cele irationale, absurde, exponente ale unei lipse de civilizatie. Ceea e un semnal de alarma. Sigur, vrajitoria - sau mai bine zis afacerea vrajitoriei in cazul Romaniei, este un lucru irational. Insa pasul urmator vizeaza marile sisteme religioase. Musulmanii la acest lucru reactioneaza. `Credinta in forte superioare (Allah - in cazul lor) nu este un lucru irational; nu este un lucru ce reflecta necivilizatie.` Europa este un continent secularizat si impinge manifestarea religioasa (de la cele mai naive practici magice pana la credinta in Hristos) in `undergroundul` civilizatiei sale. Religia tinde sa devina un simplu aspect al subculturii europene. De altfel, cred ca aceasta societate aproape forteaza sentimenul de rusine al unui intelectual care zice: `Ba, eu cred in Dumnezeu`. Religia e pentru oamenii simplii, pentru `pagani` - imi sugereaza atitudinea batoasa a `intelectualismului` european. Si in contextul asta, crestinismul nu poate ajunge decat o simpla forma de paganism.

marți, 30 septembrie 2008

Prea Fericitul Parinte Daniel - un an in scaunul de patriarh al BOR


Astazi se implineste un an de la intronizarea Prea Fericitului Parinte Daniel in scaunul de patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Va fi felicitat, printre altii, de presedintele Traian Basesecu, de membrii Sf. Sinod si de personalitati ale vietii publice din Romania.

Nasterea unei zeite


O fetita de sase ani din Bhaktapur a fost declarata zeitate de catre noul guvern nepalez, chiar daca monarhia a fost abolita in primavara acestui an. Nepal a devenit republica in luna mai, dupa 239 de ani de monarhie, lucru ce a dus teoretic la ruperea legaturii istorice dintre monarhie si divinitate. Acest lucru nu a impiedicat insa noul guvern sa desemneze o noua `Kumaris`.

Imi vin in minte numeroasele conexiuni facute de istorici cu privire la relatia monarhie- divinitate, la imaginea conducatorului devenit zeu prin urcarea pe tron (romani, egipteni etc) si altele. In cazul asta, toate astea au fost lipsite de importanta. Traditia nepalezilor si credintele hindu au depasit practic legaturile formale dintre puterea politica si cea religioasa. `Vrem zei, chiar daca imparatul e mort`. Si nimic nu poate fi mai simplu. In Nepal, e 1-0 pentru puterea religioasa :)

Revenind la noua zeita de sase anisori, Shreeya (asa o cheama) a zis ca atunci cand se va face mare va deveni asistenta medicala - de altfel, o nobila indeletnicire pentru un zeu (si sunt catusi de putin ironic).

vineri, 26 septembrie 2008

Ceva carti vechi, foarte vechi :)







Poza 1:`Carte romaneasca de invatatura` (1643)- scrisa de Varlaam, mitropolitul Moldovei.

Poza 2: `Indreptarea Legii` sau `Pravila cea mare` - Targoviste (1652) - a fost tradusa din greceste in romaneste – la indemnul mitropolitului Stefan – de „Daniil Andrean monahul din Tara Panoniei”, ajutat de dascalii greci Pantelimon (Paisie Ligaridis) si Ignatie.

joi, 25 septembrie 2008

Project 10 to the 100th - proiect foarte interesant Google

In ce consta `Project 10 to the 100th`? Pai, oricine doreste poate posta ideea sa cu privire la schimbarea lucrurilor in bine pt. cat mai multi oameni, in urmatoarele domenii de interes: comunitate, oportunitati, energie, mediu, sanatate, educatie, adaposturi si altele. Criteriile dupa care vor fi selectate cele mai bune planuri de `imbunatatire` sunt:
1. Cat de multi oameni vor fi afectati de idee
2. Cat de mult vor fi afectati oamenii? Cat de urgenta este porblema supusa solutionarii
3. Poate fi ideea pusa in practica intr-un an - doi
4. Cat de simpla sau de eficienta este ideea
5. Cat va dura impactul asupra celor vizati

Pe langa punerea in aplicare a unui plan in domenii de interes global - ceea ce e ok, partea buna e ca responsabilizeaza, motiveaza oamenii si ii implica in posibilitatea de a lua niste decizii - pe cat se poate, chiar si la nivel planetar.

Aaa... Google da 10 milioane de USD pt. un plan...

duminică, 7 septembrie 2008

Untitled

`Zi, ma, esti fericit?` E o intrebare care am inceput sa o pun din ce in ce mai des.

M-am intalnit cu un fost coleg de liceu. A facut facultatea in alt oras decat Bucuresti, asa ca orice intalnire cu el e rara. Azi l-am vazut insa intamplator. `Hai sa bem un suc`. `Hai, ca oricum mai am o ora pana intru la munca`, imi zice zambind in timp ce isi plimba privirea pe costumatia sport - un maieu si pantaloni scurti. `Ce serviciu, la ora asta?` il intreb. `Pai, fac shaorma. Stii fastfood-ul ala de langa Gara de Nord?` `Ihi`, il mint. `Acolo…`.
`Pai, cum, mai, shaorma? Anul trecut erai profesor…`. `Aaa, daa… Dar aici macar fac bani. Am salariu zece milioane, insa cu ce mai iese ma duc la 1000 de euro pe luna`. `Mda, e ceva`, zic.

De ce scriu chestiile astea? Pt. ca omul are o poveste extraordinara. `Am fost in Spania vreun an. A fost super. Iti zic, Spania e cel mai frumos loc de pe pamant. Oamenii sunt extraordinar. Am stat si in Franta vreo 3 luni – in camin, la o prietena.`

Ascult fascinat. `Acum stau intr-un camin particular in Regie… e ok. Sunt coleg de camera cu doua dintre dansatoarele din Bavaria`. Aici mi-a venit in minte sa il intreb daca e fericit. Logic, nu?

`Acum sunt student la engleza-germana. Vreau sa plec iar. Ma gandesc la asta de cand eram paznic la teatru. Aaa, nu ti-am zis… Am fost vreo 4 luni paznic la Teatrul National, chiar acolo langa sala aia de a ars… Aveam niste canapele enorme – pe care dormeau actorii dupa ce se imbatau, la sfarsitul spectacolelor…`

Respira libertatea prin fiecare por, insa stiu ca in spatele sigurantei si a relaxarii afisate mocnesc complexe. `Nu e o rusine sa muncesti`. `Nu e`, il aprob. `Ma bucur ca nu sunt nevoit sa fac compromisuri. E o lume nebuna, rea… atat de rea. Suntem ca niste caini`.

`Zi, ma, esti fericit?` si sper sa aud un `Da`. `Nu sunt, ma`.

`De ce, de ce?` imi vine sa-l zgudui si sa ii zic ca e prost. Ca e `fabulos ca isi urmareste visul si ca traieste cinstit si sincer cu el insusi`. Ca e `extraordinar ca reactioneaza in felul lui la `common sense``. Tac insa. Oamenii nu se vor sacrifica la nesfarsit pentru niste idei – constient sau nu. Se vor intoarce majoritatea la cadrele fixe si croite pe masuri decente si cuminti.

Candva, intrebarea `esti fericit` nu isi va mai avea rostul.

duminică, 24 august 2008

`Pierde-vara`

Alexandra: i
Alexandra: in sparsit
mihai: hai ca nu a fost f. mult
Alexandra: credeam ca nu mai terminn!
mihai: pai nu mai sta, ma, in casa
mihai: fugi pe afara
Alexandra: am jucat cu juni un volei
Alexandra: am fost afra
mihai: nu e ok sa petreci f. mult timp in fata calculatorului
Alexandra: acum ploua putin]
mihai: ce face juni?
mihai: daa?
mihai: ce bine
Alexandra: da ploua
mihai: la mine nu ploua
mihai: e f. cald
Alexandra: nu?
mihai: nu
Alexandra: nashpa
mihai: da
mihai: foarte
mihai:
Alexandra: dc radeti?
Alexandra:
mihai: pt. ca nu sunt totusi atat de afectat de faptul ca nu ploua
mihai: si fac haz de necaz
mihai: poti sa vorbesti cu `tu`
mihai: Mihai
Alexandra: hi
Alexandra: da
mihai: asa
Alexandra: cati ani ai?
mihai: 27
Alexandra: eu 10 fac 11 in octombrie
Alexandra:
mihai: la multi ani
mihai: ce bine de tine
Alexandra: ms la fel
mihai:
Alexandra: da
Alexandra: ca s mika
Alexandra: nu am treaba
mihai: exact
mihai: vrei sa facem schimb
mihai: ?
Alexandra: noo
mihai:
Alexandra: nu schim ani mei!
mihai: bravo
Alexandra: ms
mihai: o alegere buna
Alexandra: e greu s a fii adult!!
mihai: da
mihai: este
mihai: insa tre sa le facem si pe astea, nu?
Alexandra: da
mihai: la ce varsta ai vrea sa ramai?
mihai: (daca ai putea)
Alexandra: la 8 ani
mihai: hmm
mihai: nu e ray
mihai: rau'
Alexandra: sau la 3
mihai: de ce?
mihai: de ce 8?
Alexandra: ca nush
Alexandra: dar cred ca e bn!
mihai: da
mihai: si eu cred
Alexandra: miar place sa fiu mai mica ca fratele meu
mihai: da?
mihai: de ce?
Alexandra: findca daca fac ceva rau il cearta pe el nu pe mine ca s mika
Alexandra:
mihai:
mihai: da
mihai: asa e
mihai: insa ai si avantaje
Alexandra: da
Alexandra: ma dau in tot felul de parasute de copii
Alexandra: etc....
mihai: uite - un avantaj bun
mihai: ia zi
mihai: citesti?
mihai: adica iti place?
Alexandra: da
mihai: ce?
mihai: ai o carte preferata?
Alexandra: da imi plac cartile cu povesti cu zane spiridusi gradini fermecate erc..
mihai: super
mihai: crezi ca exista undeva chestiile astea
mihai: ?
Alexandra: si cele lui ion creanga
Alexandra: da
Alexandra: in biblioteca din focsani
Alexandra: am loat o carte cu zane
mihai: asa,,,
Alexandra: am citit o in 2 ore
mihai: bravo, ma
mihai: dar nu era foarte mare, totusi...
mihai: presupun
Alexandra: si cele cu personaje care nu exista
mihai: ce personaje nu exista?
Alexandra: acum voi citi "calaretul fara cap"
mihai: wow
Alexandra: sau cartile cu fantome
mihai: eu am citit-o cand eram mai marisor
mihai: pe la 13 ani
Alexandra: gina ma lasa
Alexandra: dar imi plac cartile asteaa
mihai: este f. bine ca citesti
mihai: mai ploua?
Alexandra: da

Amnesty International

De astazi sunt membru Amnesty International. :)

Amnesty International (commonly known as Amnesty or AI) is an international non-governmental organization which defines its mission as "to conduct research and generate action to prevent and end grave abuses of human rights and to demand justice for those whose rights have been violated." Founded in the UK in 1961, AI draws its attention to human rights abuses and campaigns for compliance with international standards. It works to mobilize public opinion which exerts pressure on individuals who perpetrate abuses. The organization was awarded the 1977 Nobel Peace Prize for its "campaign against torture" and the UN Human Rights Prize in 1978, but has received criticism for both alleged anti-Western and alleged pro-Western bias.


vineri, 22 august 2008

Pr. Prof. Drd. Ioan D. Popa

`Mdea, voi de ce ati mai venit? Trebuia sa stati acasa`. E ciudat cum in spatele unor cuvinte directe si taioase poti simti o invitatie aproape disperata spre dialog. Il sunam rar, la cativa ani de Sf. Ioan. `La multi ani. Sunt…` `Mdea, mersi`.

Aaaa… sau `Je m`en fiche… Ce imi trebuie mie, mai baieti, `jerse` si ii sclipeau ochii, in timp ce netezea cu mainile albe, neridate si unghii perfect taiate materialul moale. Mi-l aduc aminte din prima banca, cu rama de la ochelari in coltul gurii si priviri ce, de cele mai multe ori, erau incruntate. `Ma, daca nu va place, fiti sinceri cu voi…` Si ma incapatanam sa cred ca imi place. Cred ca toti ne incapatanam - orbi, mici, prosti.

Nu e un necrolog, deci nu tre sa fiu atent la ceas. `Intre 5 si 7 minute, maxim`… Este oarecum trist ca l-am compatimit atata timp… `Este singur, ma, saracu`… E de inteles…Nu e om rau`. Nu era. Era un om sanatos intr-o lume a nebunilor – un om ce isi creaza un sistem idealist (si aici singuratatea este o scuza) si incepe sa il aplice la oameni… Dar oamenii din fata lui – eu, am fost departe de idealism. Am fost atat de `oameni`, cu bune si rele… si nu avea cum sa le accepte. Am plans cu muci dupa prima spovedanie la el… L-am destat in momentele in care imi aducea aminte de un sistem utopic ce nu are cum sa existe si in care s-a incapatanat sa creada pana cand a murit. Ideile… trebuie sa existe. Ele dau forma lucrurilor, le definesc. El reprezenta o idée. Eu si altii sute i-am dat o forma, e drept, imperfecta. Insa cineva trebuie sa sustina ideea perfecta. Trebuie sa se sacrifice un `nebun` pentru asta, macar de amorul artei si de poezie. Il chema Ioan Popa si mi-a fost diriginte cinci ani. Azi, vineri, 22 august, l-am inmormantat. Eu, si alte cateva zeci de forme…

marți, 12 august 2008

Nu mai scuipa icoanele, d-le artist!


Toata presa din Romania s-a inghesuit sa scrie despre expozitia cu caracter anti-semit pe care ICR a organizat-o la NY. Nu pot sa nu remarc demagogia demersului jurnalistic a acestor gazetari. Probabil nu au aflat de legea jurnalistica a proximitati – nu ca as fie eu mai destept.

D-lor, proximitatea spatiala, de exemplu, se refera la evenimentele `de peste drum`… Cu alte cuvinte, jurnalistul va fi interesat mai ales de ceea ce afecteaza in mod direct, imediat cititorii sai. Daca traiam in Israel – cu tot respectul, era normal sa aud teorii despre uzul zvasticii in State sau pe case. Dar traiesc in Romania, iar Romania, din cate stiu eu, este o tara majoritar ortodoxa – inca. Ca atare, inainte de a da cu d-l Neagoe de toti peretii, faceti referire la incalcarea oricarei limite de bun-simt prin ofensa religioasa ce a fost adusa poporului roman drept popor crestin. Inainte de zvastici, o avem pe Fec. Maria imbracata intr-o geaca de REBU, il avem pe Hristos alaturi de un falus, sfinti dezbracati ce citesc Biblia etc. Este trist ca aceste imagini sunt trecute pe locul doi, in timp ce in ziare vad titluri precum `Sex si zvastici la New York`, `Poneiul si zvastica` s.a.

Presupun insa ca este o `scapare` pardonabila, de vreme ce Biroul de Presa al Patriarhiei Romane nu a luat o atitudine oficiala in aceasta problema. Sigur, sunt mai importante raspunsuri oficiale la articole denigratoare aparute in ziare obscure (Reporter Special ?? – a auzit cineva de ziarul asta?!?) la adresa Bisericii, decat astfel de ofense.
Atitudinea BOR nu are legatura cu ICR. Insa, atunci cand un artist roman ajunge in ziarele din intreaga lume (am vazut o stire emisa de AFP) si este initiata o astfel de dezbatere, o replica este mai mult decat necesara.

Si nu pot sa nu ma abtin sa nu mentionez viteza de reactie a altor forumuri religioase (Vaticanul, comunitatea islamica sau evreiasca). De ce vorbeste toata lumea despre zvastica? Pentru ca dupa Holocaust, evreii au avut grija sa aduca aminte lumii ororile prin care au trecut ori de cate ori cineva ofensa cumva, cat de putin, sentimentul national. Nu mai vorbesc de reactiile lumii islamica la astfel de ofense – in unele cazuri nefericite, agresive.

De ce nimeni in State nu risca sa zica tare `nigger`?? Pentru ca au existat reactii vehemente ori de cate ori s-a intamplat acest lucru. Nu mai vorbesc de campanile Vaticanului impotriva unor FILME de FICTIUNE (Codul lui Da Vinci, The Chronicles of Narnia pana si Harry Potter). Pentru noi, scuipatul pe icoane a devenit o obisnuinta, iar vulgaritatea gestului nu mai are cum sa surprinda sau sa scandalizeze o comunitate, mai ales cand nu exista nimeni care sa strige: `Baa, nu mai scuipa…`.

luni, 4 august 2008

Sebastian Nazaru - `Sf. Teodor Studitul sau despre datoria de a marturisi`


Nu am citit-o inca. Urmeaza. La cat mai multe, d-le Sebastian Nazaru :).

Templierii dau in judecata Vaticanul


Asociatia Ordinului Templului lui Hristos, ai carei membrii sustin ca sunt descendentii cavalerilor templieri, l-a dat in judecata pe papa Benedict XVI. Aceasta a solicitat pagube de 100 milioane de euro.

Conform plangerii, peste 9000 de propietati, insa si alte bunuri, au fost confiscate de catre Clement al V-lea, la desfiintarea Ordinului in 1307. Templierii au fosat acuzati de erezie, multi dintre ei fiind arsi pr rug - in frunte cu ultimul Mare Maestru - Jacques de Molay.

marți, 22 iulie 2008

Coffee break

Un profesor la facultate ne spunea: `Ba, visul meu e sa beau o cafea cu Dumnezeu… dimineata. Sa stam ca doi tovarasi, dimineata, la o cafea`. `Un pic cam agresiv in exprimare`, mi-am zis atunci, incantat insa de idée.

Ce bleg eram… Deloc agresiv. Tipul il includea pe Dumnezeu in viata lui, intr-un moment intim – o cafea dimineata. Nu vorbea despre Dumnezeul inaintea caruia strangi ochii cand te rogi seara, pentru a-l vizualiza cumva si despre care te intrebi daca iti aude rugaciunea. Nici o bariera… de cealalta parte a mesei, cu degete lungi si maini un pic ridate. Scoate limba dupa fiecare sorbitura pentru a-si linge picatura ramasa pe buza de sus. Se uita la noi cu ochi senini si oarecum curiosi. Sa stau la cafea cu El – nu cred ca exista sentiment de protectie mai mare. Fara dubii, fara rutina. Sa iti arate natural un titlu din ziar – poate viata unui om, la fel ca tine, si tu sa intinzi gatul pentru a vedea mai bine ce scrie.

Uitam uneori in cine credem. Vorbim despre El si polemizam despre cum este, cat de spectaculos si `inedit`. Il pierdem in cuvinte si in lumi abstracte despre cum ar trebui sa fim, pentru a-L multumi. Nu traim momentul pe care il avem alaturi de El. Sa tac naibii din gura si sa citesc cu El ziarul. Nu am de ce sa fac conversatie, pentru ca mi-e prieten. Tacerea nu e stanjenitoare, e placuta – ca poti sa auzi cum zdrobeste zatul intre dinti si lingurita cum izbeste peretii canii, amestecand inca in zahar. Iar cand te ridici de la masa - sa faci un lucru maret, un lucru bun, cu naturalete. Nu ar avea cum sa fie altfel: tocmai ai baut o cafea linistit cu Dumnezeu. Si fie ca te duci si dai bani unui copil sa isi cumpere o prajitura, fie ca pleci ca voluntar in Africa, o vei face ca si cand e de la sine inteles. Si ma gandesc, sper, ca daca as avea ocazia sa aud cum striveste Dumnezeu zatul intre dinti, ce zgomot m-ar mai afecta?

luni, 21 iulie 2008

Codex Sinaiticus - disponibil online


Incepand de joi 24 iulie, peste 1000 de pagini din Codex Sinaiticus vor putea fi accesate online aici: http://www.codex-sinaiticus.net/. Vor urma update-uri in noiembrie anul acesta si in iulie 2009.
Vechi de peste 1600 de ani, Codex Sinaiticus cuprinde varianta in limba greaca a Bibliei (cea mai veche copie a Noului Testament).

duminică, 20 iulie 2008

marți, 8 iulie 2008

IPS Irineu Slatineanul - noul mitropolit al Olteniei

PS (acum IPS :) )Irineu Slatineanul a fost ales mitropolit al Olteniei si arhiepiscop de Craiova in cadrul sedintei de azi a Sf. Sinod cu 24 de voturi din 47. PS Vicentiu Ploiesteanul a atras 22 de voturi - unul nul.
Ceremonia de inscaunare a IPS Irineu Popa va avea loc duminica, 27 iulie, in catedrala mitropolitana din Craiova.

CV

Preasfinţitul Părinte Prof. univ. dr. IRINEU Ion POPA• Numele: Ion Irineu
• Prenumele: Popa
• Data naşterii: 16 noiembrie 1957
• Locul naşterii: Perişani - Vâlcea
• Părinţi: Gheorghe şi Maria
• Mânăstirea de metanie: Frăsinei - Vâlcea
• Numele de călugărie: Irineu
• E-mail irineu@microcom.ro; irineu 56@yahoo.com
Studii:Şcoala primară în satul natal.
1975 - 1980, Seminarul Teologic "Sfântul Grigorie Teologul" din Craiova.
1981 - 1985, cursurile de teologie la Institutul Teologic din Bucureşti, obţinând titlul de licenţiat în teologie cu teza "Cunoaşterea lui Dumnezeu şi ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa".
1985 - 1986, cursurile de doctorat, specialitatea Patrologie, la Institutul Teologic din Bucureşti, cu dizertaţia "Politica religioasă a Împăratului Iustinian", coordonator ştiinţific, Pr. prof. Dr. Ştefan Alexe.
1986- 1987, cursurile de limbă şi literatură franceză, la Fcultatea de Litere din Grenoble.
1986 -1990, cursurile de doctorat în teologie, specialitatea Dogmatică, la Institutul Saint Serge din Paris, finalizate cu teza "La personne et la communion des personnes dans la Theologie de Saint Basile le Grand ", conducător ştiinţific Pr. prof. Dr. Boris Bobrinscoy. cu calificativul "magna cum laude".
1989 - 1990, cursurile de limbă engleză în Londra.
1990 - 1991, cursurile de arheologie biblică la Institutul de Arheologie Biblică din Tantur - Ierusalim.
2002 - 2005 cursurile de doctorat, specialitatea drept civil, la Facultatea de drept "Nicolae Titulescu" din Craiova.
2005 Doctor în drept civil al Facultăţi de drept "Nicolae Titulescu" din Craiova cu teza: "Raportul dintre preceptele morale creştine şi normele juridice", conducător de doctorat, Acad. Prof. Dr. Ion Dogaru, calificativ obţinut "Cum laude".
Activitate didactico - pedagogică:
1990 - 1991 profesor de Istoria Bisericii Universale, la Institutul Saint Serge din Paris.
1991- 1994 profesor de Istoria culturii şi civilizaţiei bizantine la Facultatea de Teologie din Craiova, venit prin transfer de la Institutul Saint Serge din Paris.
1994 - 1997 profesor de Teologie Dogmatică şi Teologie morală, la Facultatea de Teologie din Craiova.
Din 1997 profesor titular pentru catedra de Teologie Dogmatică, la Facultatea de Teologie din Craiova.
1999 - 2001 la solicitarea Facultăţii de Teologie "Andrei Şaguna" din Sibiu am funcţionat ca profesor de Teologie morală.
Din 2004 şef de catedră la Facultatea de Teologie din Craiova.
Activitatea pastorală:
1991, 6 septembrie, prin hotărârea Sfântului Sinod, am fost promovat Arhiereu Vicar pentru Sfânta Episcopie a Râmnicului.
1991, 6 octombrie, am fost hirotonit Arhiereu cu numele de Slătineanul.
Din 2003 sunt secretar al Comisiei speciale pentru canonizarea Sfinţilor români, din cadrul Sfântului Sinod.
Din 2000, sunt referent pentru manuale de religie din cadrul comisiei Teologice şi liturgice a Sfântului Sinod.

Biserica Anglicana valideaza hirotonia femeilor episcop


Biserica Anglicana a hotarat ieri prin majoritate sinodala valabilitatea hirotoniei pentru femeile-episcop, in pofida amenintarilor clerului traditionalist de a parasi in masa Biserica.

Hotararea vine dupa mai bine de sase luni de dezbateri, conform The Times.

Nu au fost anuntate inca oficial pozitiile Bisericilor Ortodoxe (ma gandesc ca fondul este unul cunoscut ( `NU`); este interesanta insa formularea si justificarile).

Vezi VIDEO AICI.

vineri, 27 iunie 2008

O palma la fund... si `oaaa`. Sau doar o palma la fund

Am vazut azi dimineata ca se construieste o scena la Unirii. De fapt, cand am trecut eu, pe la 8 si ceva dimineata, era aproape gata. O scena de lemn cu scari mari, patratoase din dulapi proaspat taiati – stiu, pentru ca mirosea inca a brad. Cateva care de filmat, reporteri si ziaristi… Laptopuri conectate, wireless – ca in orice parc… Luminile din fata scenei m-au facut sa imi dau seama ca e ditamai concertul… `Nu va suparati, cine canta?` intreb pe unu` de trecea la doi pasi de reporterul CNN ce vorbea de parca ar fi fost cine stie ce eveniment national… Nu-mi raspunde si imi dau seama ca nici nu il intereseaza.
Astept rabdator in primul rand – ca sigur mai tarziu o sa fie imbulzeala. Dinspre strada aia cu Hanu` lui Manuc aud ceva agitatie si strigate de proteste: `Nu avortului!!`, da` eu sunt prea aproape de scena si ei sunt prea departe pentru a-mi trezi interes. In sfarsit, se face seara si inteleg ca peste cateva minute incepe… Ati auzit vreodata multimea care striga numele unui artist sau jucator de fotbal? `Dica, Dica, saluta galeria….` va zic, e colosal… Acum nu se auzea nimic. Oamenii trec prin fata pe la McDonalds, floraresele isi vand in continuare trandafirii… Ma, si totusi e ditamai concertul, scena, televiziuni, presa… Aud ca tre` sa inceapa, iar operatorul de langa mine imi face semn cu ochiul… `Iti zic, intreaga tara se uita la asta…` si ma trec fiori… La un moment dat o pustoiaca intr-o rochie lunga alba urca pe scena… Nu cred ca are mai mult de 11 ani.
Aud ca se vorbeste despre drepturile copilului, aud ca se vorbeste despre legislatie invechita, despre Marea Britanie si vize, despre ofertele intarziate ale unei Mitropolii. `Ma, cine canta?` `Nu canta, frate, nimeni… E o executie si, iti zic, intreaga tara se uita la asta si nu face nimic… Iar tu, norocosule, esti in primul rand`.
Asist cu oarecare tristete la prima executie publica din viata mea… Suntem o tara care in secolul XXI nu avem puterea sa oferim confort si siguranta unui copil care urmeaza sa se nasca peste putin timp… Care ar fi urmat sa se nasca… Asistam cu indiferenta la o executie publica si ne bucuram ca victima pe care toti punem mana nu are cum sa ne priveasca in ochi… Sau poate ne priveste, dar nu vedem noi… Strangem tare din ochi ca atunci cand eram mici: `Tu nu existi, tu nu existi…`.

joi, 26 iunie 2008

PS Vincentiu Ploiesteanul


PS Vincentiu Ploiesteanu s-a nascut la data de 23 august 1954, in Bucuresti. Dupa efectuarea studiilor liceale, intre anii 1974 - 1978 a frecventat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu, devenind licentiat in Teologie. A fost tuns in monahism la data de 1 octombrie 1983 la Manastirea Lainici, judetul Gorj, iar in anul 1986 a fost hirotonit diacon si apoi preot. Intre anii 1990 - 1994 a fost numit de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane superior al Asezamintelor Romanesti din Tara Sfanta, primind de la patriarhul Diodor al Ierusalimului, la 28 februarie 1993, Ordinul "Crucea Sfantului Mormant". La data de 12 ianuarie 1994 a fost hirotonit arhiereu de catre PF Parinte Patriarh Teoctist, fiind numit episcop vicar patriarhal si secretar al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.
Sursa: crestinortodox.ro

Candidatii la Mitropolia Olteniei: PS Vincentiu Ploiesteanul si PS Irineu Slatineanul

Sinodul mitropolitan al Olteniei a desemnat, prin vot secret, urmatorii candidati pentru postul vacant de Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei: PS Vincentiu Ploiesteanul (in prezent episcop vicar patriarhal) si PS Irineu Slatineanul (arhiereu vicar al episcopiei Ramnicului).

Alegerea noului mitropolit va avea loc in sedinta Sf. Sinod din zilele de 8-9 iulie.

luni, 23 iunie 2008

Serie filatelica aniversara cu bis. Sf. Gheorghe, Voronet


Astazi a fost prezentata in cadrul Expoziţiei Filatelice Mondiale EFIRO 2008 (la Romexpo) emisiunea filatelica “Monumente ce apartin Patrimoniului Mondial UNESCO – Biserica Sf. Gheorghe a Manastirii Voronet”, menita sa marcheze implinirea a 130 de ani de relatii diplomatice intre Romania si Federatia Rusa.

Expozitia este deschisa pana pe 27 iunie.

luni, 16 iunie 2008

Sf. Scriptura si Sf. Liturghie

*** referatul de fata a fost prezentat in cadrul unei conferinte pastoral-misionare. Intra sub incidenta drepturilor de autor.


Scurt istoric al tipăriturilor liturgice. Liturghierul lui Macarie (1508)

Cel mai vechi manuscris în care aflam textul grecesc al Liturghiilor Ortodoxe este Codicele Barberini nr. 336 din Biblioteca Vaticanului. Acesta datează de la sfârşitul secolului VIII. Manuscrisul nu cuprinde decât textul rugăciunilor citite în taină de către preot. Manuscrisele ulterioare, cele mai multe datând din sec. XI – XVII, devin din ce în ce mai complexe, îmbogăţindu-se cu îndrumări de tipic sau rolul diaconului. Cea dintâi ediţie tipărită a Liturghiilor bizantine în limba greacă apare în 1526 la Roma. În acelaşi an apare şi la Veneţia ediţia liturgică, încorporată în Evloghiu.
În limba slavă cea dintâi ediţie a unui Liturghier ortodox este cea care împlineşte în 2008 500 de ani, şi anume Liturghierul lui Macarie. Conform majorităţii cercetătorilor, Macarie era originar din Muntenegru şi este aceiaşi persoană sub a cărui supraveghere a funcţionat tipografia de la Cetinie până la ocuparea Muntenegrului de către turci (sfârşitul secolului XV). Din epilogul cărţii aflăm că tipărirea s-a început în timpul domniei lui Radu cel Mare (1495 - aprilie 1508) - deci prin 1507 — şi s-a isprăvit în timpul lui Mihnea cel Rău (apr. 1508 - oct. 1509), la 10 noiembrie 1508. Tot aici se arată că a “trudit” la tipărirea cărţii “smeritul ieromonah Macarie” .
Este o carte de format mic, cu 128 foi. Cuprinde povăţuirea către preot a Sfîntului Vasile cel Mare, Rânduiala Proscomidiei, Liturghiile Sfântului Ioan Gură de Aur, a Sfântului Vasile cel Mare şi a Darurilor mai înainte sfinţite, alte câteva rânduieli: Rânduiala Litiei, Rânduiala binecuvântării colivei, ecfonisele de la Vecernie şi Utrenie ş.a.
Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur constituie o traducere textuală a Diataxei liturgice alcătuită de patriarhul Filotei al Constantinopolului (1354 - 1355 şi 1364 - 1376), pe când era egumen al mănăstirii Sfântul Atanasie din Muntele Athos. Este cea mai fidelă traducere slavonă a acestei rânduieli greceşti. De notat că nu este identică cu traducerea făcută de patriarhul Eftimie în secolul al XlV-lea.
Însemnătatea Liturghierului lui Macarie constă nu numai în faptul că reprezintă prima carte tipărită în ţările româneşti, ci şi pentru că este prima ediţie a acestei cărţi de cult. Prima ediţie a Liturghieru-lui în limba greacă a apărut abia în anul 1526 la Veneţia şi concomitent la Roma.
Liturghierul lui Macarie s-a răspândit în toate cele trei ţări româneşti, precum şi în ţările de limbă slavonă. La noi în ţară se cunosc cinci exemplare: trei la Biblioteca Academiei, unul la Biblioteca Centrală de Stat, altul în Biblioteca Arhiepiscopiei Sibiului (provine de la biserica din Alun, jud. Hunedoara). In secolul trecut, Alexandru Odobescu semnalase şapte exemplare numai în mănăstirea Bistriţa, dintre care două sunt azi la Biblioteca Academiei. Se mai cunosc exemplare la Belgrad şi la Moscova.
Liturghierul lui Macarie a circulat şi în numeroase copii în manuscris. Ediţia slavonă a Liturghierului tipărit la Braşov de Şerban, fiul lui Coresi (1588), este o reeditare a celui din 1508. Abia Liturghierul “Slujebnic”, tipărit la Dealu în 1646, se îndepărtează de tipul macarian, orientîndu-se - ca tipic şi cuprins - spre cel ucrainean, corectat şi tipărit de mitropolitul Petru Movilă al Kievului. Mai mult chiar: Liturghierul lui Macarie reprezintă prototipul Liturghierelor slavone tipărite la Veneţia pentru slavii sud-dunăreni (1519, 1527, 1554, 1570), cu uşoare modificări de text şi tipic, precum şi prin adăugarea unor noi rînduieli liturgice .

Sf. Scriptura. Scurt istoric al ediţiilor în limba română

Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voroneţeană şi Psaltirea Hurmuzaki, toate manuscrise din prima jumătate al secolului al XVI-lea, cuprinzând Psalmii lui David în limba română, dau mărturie despre vechimea preocupării şi de setea credincioşilor români după Cuvântul lui Dumnezeu tălmăcit în limba natala. Este sigur faptul că aceste manuscrise cuprinzând Psaltirea reproduc texte în limba română cu mult mai vechi.
Prima tipăritură de acest fel ajunsă până la noi este Evangheliarul slavo-român (1551-1553) care marchează o etapă de trecere de la textele slavone la cele tipărite numai în limba română ale lui Coresi: Evangheliarul de la Braşov (1561) şi Psaltirea (1570). Palia de la Orăştie (1582), ce cuprindea Facerea şi Ieşirea, ne aminteşte despre un îndrăzneţ proiect de tipărire a întregii Biblii în limba română , care însă nu va fi realizat decât cu peste o sută de ani mai târziu în 1688, în Capitala Ţării Româneşti, când, în noua tipografie a Mitropoliei Ungrovlahiei, înfiinţată în 1678, va vedea lumina tiparului monumentala Biblie de la Bucureşti sau Biblia lui Şerban Cantacuzino.
Până atunci, la Bălgrad (Alba-Iulia), în 1648, va fi tipărit pentru prima dată în limba română întreg Noul Testament din iniţiativa, îndemnul, stăruinţa şi osârdia lui Simion Ştefan, Mitropolitul Ardealului. Noul Testament de la Bălgrad prevesteşte apariţia, în 1648, a Bibliei de la Bucureşti, punctul culminant al tuturor strădaniilor şi ostenelilor unui lung şir de ierarhi şi de mari cărturari însufleţiţi de nobile idealuri ale slujirii limbii româneşti strămoşeşti, dar si a Bisericii şi culturii naţionale..
Biblia de la Bucureşti încoronează straduinţele tuturor celor care, în secolele anterioare, au tălmăcit în româneşte diferite părţi sau scrieri ale Sfintei Scripturi si pe care i-am amintit: anonimii traducători ai textelor rotacizante maramureşene (prima jumătate a secolului al XVI-lea), Evangheliarul slavo-român(1551-1553), Evangheliarul lui Coresi (1561) şi Psaltirea de la Braşov (1570), Palia de la Orăştie (1582), Noul Testament de la Alba Iulia (1648), prima traducere integrală a Septuagintei datorată spătarului Nicolae Milescu (1664), Evangheliarul lui Iordache Cantacuzino (1682) .


Sf. Scriptura in viaţa Bisericii. Modelul sfinţilor

Fără îndoială adevărul Scripturii este relevant mai ales atunci când este trăit. Scriptura este înţeleasă cu adevarat abia atunci când este transpusă în cadrul vietii umane, atunci când este trăită de persoane în timpuri şi spaţii particulare. De aici de fapt – din Scriptură, izvorăşte râul sfinţilor. Sfinţii sunt cei care văd chemarea Scripturii ca fiind una existenţială: “O zi obişnuită din ziua unui sfânt este filtrată prin intermediul Scripturii” .
Sf. Antonie cel Mare (+ 356) pleacă pentru a trăi în deşertul Egiptului ca raspuns la textul de la Matei (19, 21): `De voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi Mie`. Pentru el, acest moment este unul providenţial. În drumul spre biserică, citeşte din Faptele Apostolilor despre oamenii care işi vând averile, iar când intra în locaşul de cult aude cuvintele Mântuitorului menţionate mai sus . Înţelege deci că aceste cuvinte îi erau adresate `exclusiv` lui şi la puţin timp după îşi vinde averile, păstrând doar o mică parte atât cât îi era necesar lui şi surorii sale. În Apus, avem exemplul Fer. Augustin sau al lui Francis D`Assisi: textul biblic este perceput ca o chemare.
O altă virtute extrasă de sfinţi din Sf. Scriptură şi aplecată în plan personal este fecioria. Este arhi-cunoscut cazul lui Origen care înţelege ad-literam textul de la Matei 19, 12 . Lăsând la o parte aceste extreme, numeroşi creştini din primele secole au ales să ducă o viată feciorelnică nu neapărat pentru o disciplinare a dorinţei sexuale, cât mai ales pentru a sublinia idea de renunţare – o alternativă la modul cotidian de viaţă.
Caritatea : Matei 25, 40. “Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, mai mici, Mie Mi-aţi făcut.” Vederea lui Dumnezeu în cei săraci este cu atât mai imperioasă cu cât ne confruntăm cu implicaţii mondiale fără precedent. Conferinţa Naţiunilor Unite de la Roma ce a a avut loc la începutul acestei luni iunie arătă acest lucru. În 2006 existau 850 de milioane de oameni care au avut de suferit din cauza foametei în întreaga lume, iar astăzi cifrele sunt mult mai sumbre. Rolul social al Bisericii se va reflecta fără îndoială şi în această direcţie, pentru ca `prin grija faţă de săraci îi facem loc lui Hristos şi marele `pericol` în acest lucru e ca vom sfârşi prin a ne identifica cu El.
Sfinţii, dar şi creştinii adevăraţi `performează` Scriptura, iar practica Bisericii de a canoniza în continuare sfinţi arată că exegeza Scripturii nu se încheie niciodată – pentru că este reflectată şi ar trebui reflectată în viaţa oricărui credincios într-un mod cât se poate de practic.



În cele ce urmează vom puncta doua aspecte importante din cadrul Sf. Liturghii – cântarea psalmilor şi lecturile biblice, ca exponente ale Sf. Scripturii, de la înfiinţarea Bisericii şi până astăzi, în cadrul serviciului cultic.

Muzica. Liturghia s-a născut cântată şi nu s-a oprit vreodată din a fi cântată. Scopul este acela de a sublinia şi de a induce o anumită atitudine. Biserica s-a născut odată cu proclamarea faptelor minunate ale lui Dumnezeu de către neamuri (Fp. Ap. 2, 11). Atunci când Apocalipsa descrie diferitele grupuri ce cantă “Aliluia”, “Amin” şi alte astfel de imnuri lui Dumnezeu şi Mielului, autorul se foloseşte de propria experienţă pentru a descrie imaginea raiului . Muzicalitatea interioară a primelor capitole din Luca, dar şi anumite pasaje din epistolele pauline constituie mărturii cu privire la creativitatea primelor comunităţi creştine.
Trebuie menţionată totodată şi dimensiunea de comuniune pe care muzica o are. Încă din timpul lui Ignaţiu de Antiohia, cântatul pe o voce era o expresie a unităţii în diversitate. La puţin timp după numirea sa în scaunul episcopal, Sf. Ioan Gură de Aur a adresat aceste cuvinte mulţimii: `Psalmul pe care tocmai l-am cântat a strâns toate vocile şi a dat naştere unei cântări excepţionale; tineri şi bătrâni, bogaţi sau săraci, femei şi bărbaţi, sclavi sau oameni liberi – toţi au cântat o singură melodie. Toate inegalităţile sociale au fost şterse. Împreună facem un singur cor cu drepturi egale şi cu expresia pământului ce imită cerul. Aceasta este trăsătura nobilă a Bisericii` . Sf. Clement Alexandrinul declară că `trâmbiţa lui Hristos este Evanghelia. El a suflat în ea, iar noi am auzit-o` .
Liturghia poate fi sărbătorită şi fără muzică. Însă ar fi o mutilare, căci după cum spune Sf. Ap. Pavel `v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească` (Evr. 12, 22). Cântecul lui Moise ce sărbătorea trecerea prin Marea Roşie a devenit cântecul Mielului: `Şi cântau o cântare nouă, zicând: Vrednic eşti să iei cartea şi să deschizi peceţile ei, fiindcă ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul` (Apoc. 5, 9).
Despre prozodia existentă în cântările bisericeşti – ca modalitate de transmitere emoţională a mesajului scripturistic au scris numeroşi imnologi şi istorici. Proclamarea adevărului Evangheliei prin intermediul ritmului şi al melodiei este susţinută de Melito de Sardes în omilii sau de Efrem Sirul în madrashele sale. Misionarii din toate timpurile s-au folosit de cântări pentru a promova adevarul Evangheliei. De fapt, acest aspect a cântărit greu în succesul reformei lui Luther şi a lui Calvin. Este impresionant însă că aceste realităţi au răzbătut şi dincolo de viaţa liturgică. Un exemplu îl consitutie în patrimoniul cultural mondial St. Matthew Passion (ger. Matthäuspassion) , operă semnată de Johann Sebastian Bach (1685 – 1750).
Într-un discurs susţinut în 1994, teologul german Johannes Baptist Metz declara că `limbajul rugăciunii este unul mai universal, mai emoţionant şi mai dramatic decât cel al teologiei actuale`. Biserica Ortodoxă a exploatat cu înţelepciune această transpunere a rugăciunilor inspirate de Sf. Scriptură în limbajul liturgic, iar acest lucru a conferit acestuia valoare teologică. Concluzia generală care răzbate din această atitudine este următoarea: nu există muzică religioasă de dragul artei, ci există ca expresie a Cuvântului.

Lecturile biblice. Lecturile scripturistice din cadrul Sf. Liturghii au fost preluate din practica iudeilor (Lc. 4, 16-17; Fp. Ap. 13, 27) . În timpul lui Iustin Martirul şi Filozoful, citirile aveau loc înaintea sfinţirii Darurilor: “Memoriile apostolilor şi scrierile profeţilor se citesc atât cât timpul permite” (I Apol., 67). În tradiţia antiohiană a celui de al patrulea secol creştin se menţionează citirile din Lege şi din profeti (aşa cum se făceau la sinagogă), urmate de una din Fapte şi mai apoi din Evanghelii (Const. Apos. 8.5.11). Citirile biblice din Vechiul Testament s-au păstrat mai ales graţie `hristologizării` lor: “Tot ceea ce s-a scris despre Mine în Legea lui Moise, în profeţi şi psalmi trebuie să se împlinească” (Lc. 24, 44). Importanţa citirilor din Sf. Evanghelie în cadrul Sf. Liturghii o subliniază Sf. Maxim Mărturisitorul (580-662 d. Hr). Acesta susţine că ascultarea pericopelor evanghelice este cu atât mai importantă cu cât devine un process vital şi transformator pentru cel prezent în biserică, deoarece solicită mutarea atenţiei de la realităţile seculare la viziunea Sf. Treimi Insăşi. Această transformare îl uneşte cu Dumnezeu .

Relaţia dintre Sf. Scriptură şi Sf. Liturghie


Relaţia dintre Sf. Scriptură şi Sf. Liturghie, sau în sens general dintre teologie – pentru că teologia pleacă de la adevărul scripturistic, şi adorarea lui Dumnezeu – pentru că expresia cea mai profundă a acesteia este fără îndoială Liturghia, este o problemă cât se poate de actuală. Liturghia în contextul actual a devenit o provocare teologică. Relaţia dintre cele două a fost analizata din două puncte de vedere diferite, dupa cum menţionează Alexander Schmemann .
A. Tipul patristic. Sf. Părinţi au subliniat o legătură organică între Scriptură şi Liturghie. “Lex orandi est lex credendi”. Ei nu `reflectă` asupra liturghiei. Pentru ei, aceasta nu este un obiect al analizelor teologice, ci mai degrabă o sursă vie pentru gândirea creştină. “Părerea noastră este conformă cu Euharistia, iar Euharistia este cea care ne formeaza părerea” susţine Sf. Irineu . Cu alte cuvinte adevărul teologic din cadrul revelaţiei divine (Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie) îşi găseşte autenticitate în Euharistie – ca punct central al Sf. Liturghii.
B. Tipul scolastic. Prin acesta, Schmemann nu se referă la o anumită şcoală sau curent, ci la o abordare teologică specifică atât Apusului, cât şi Orientului. Relaţia dintre teologie şi liturgică se inversează: din sursă devine obiect de analiză. Liturghia alimentează adevărul scripturistic cu `date`, însă metoda de analiză este una independentă de orice context al adorării.
În Iisus Hristos, Cuvântul/Logosul lui Dumnezeu se întrupează (In. 1, 1) şi, după cum punctează John Breck, puterea Cuvântului lui Dumnezeu devine vizibilă în minunile săvârşite de Iisus Hristos . Mai mult, Hristos este Evanghelia sau Cuvântul Adevarului (In. 14. 6). Relaţia dintre Cuvântul Întrupat şi cuvântul scris al Scripturii este una de complementaritate, pentru că acesta din urmă atestă dumnezeirea Mântuitorului. Totodata, Biserica L-a considerat dintotdeauna pe Hristos ca fiind centrul Sf. Scripturi. Plecând de la acest punct îşi dezvoltă Karl Barth teologia, şi tot de aici pleacă Fer. Augustin când susţine că predica bazată pe Sf. Scriptură este o `taină rostită` . John Breck vorbeşte la rându-i despre sinergia dintre iniţiativa divină (prezentă în Scriptură) şi receptivitatea umană.
Această problema a revenit în atenţia teologilor în mod deosebit după Conciliul II Vatican. Biserica Protestantă este nerăbdătoare să arate că predica se alatură – dacă nu chiar substituie tainele Bisericii. Biserica Catolică îşi arată interesul în a reda valoarea sacramentală a predicii, cu alte cuvinte se încearcă realizarea unui echilibru între `cuvânt şi altar`.

Câteva provocări actuale


Lumea de astazi ne obligă să facem faţă tensiunilor iscate de ridicarea unor probleme legate de limbajul liturgic – ca exponent al adevarului scripuristic.
• Tradiţionalitate şi contemporaneitate. Creştinismul are propria istorie, iar impactul propriei tradiţii este mai mult decât unul pozitiv. În acelaşi timp însă arhaismul limbajului liturgic poate afecta inteligibilitatea lui. Pe de altă parte, adorarea lui Dumnezeu nu se poate face în maniera unei conversaţii cotidiene.
• Sacru şi profan. Deşi mesajul lui Hristos este unul universal, iar Hristos are rolul de arhiereu al întregii creaţii, uniformitatea este o altă provocare într-o lume care nu mai aparţine creştinătăţii .
• Plural şi comun. Nivelul diferit de educaţie şi experienţele sociale şi culturale diferite face dificilă găsirea unui limbaj potrivit pentru a fi suficient de bogat pentru scopul adorării, însă şi accesibil în acelaşi timp.

Bibliografie


A. IZVOARE

*** Sfânta Scriptură, ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988
*** Liturghierul, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2000
ATANASIE CEL MARE, SFÂNT, Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, în Scrieri, vol.II, trad. de D. Stăniloaie, ed. Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988, 255 p.
CLEMENT ALEXANDRINUL, SFÂNT, Protrepticul, în Scrieri, vol.I, trad. de Pr. D. Fecioru, ed. Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982, 431 p.

B. LUCRĂRI GENERALE


BRANIŞTE, Pr. Prof. Dr. ENE, Liturgica Specială, ed. Nemira, Bucureşti, 2002, 392 p.
CARAZA, Diac. Conf. Dr. IOAN, Sfânta Scriptura şi Sfânta Tradiţie în teologia patristica, ed. Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, Slobozia, 2004
PĂCURARIU, Pr. Prof. Dr. MIRCEA, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, Bucureşti, vol. I, 544 p.

C. LUCRARI SPECIALE. ARTICOLE SI STUDII

BARTON, C. STEPHEN, The Cambridge Companion to the Gospels, Cambridge University Press, Cambridge, 2006, 283 p.
BRECK, JOHN, The Power of the Word in the Worshiping Church, St. Vladimir's Seminary, New York, 1986
CIOBOTEA, protos. DANIEL, Dumnezeu Cuvântul în cuvintele Scripturii în Teologie şi Viaţă, an V (1995), nr. 7-9, p. III-VIII.
IDEM, Liturghie Euharistică şi filantropie creştină – necesitatea unităţii dintre ele în Candela Moldovei, an XII (2003), nr. 10, p. 4-5
JONES CHESLYN, WAINWRIGHT GEOFFREY, YARNOLD SJ EDUARD, BRADSHAW PAUL, The Study of Liturgy, Oxford Univeristy Press, New York, 1992, 601 p.
SCHMEMANN ALEXANDER, Liturgy and Tradition, ed. St. Vladimir Seminary, New York, 1990, 157 p.
IDEM, Sacraments and Orthodoxy, ed. Herder and Herder, New York, 1965, 142 p.

duminică, 15 iunie 2008

Agentia de stiri Basilica - debut pe 16 iunie 2008

Luni, 16 iunie, va fi inaugurata de catre PF Patriarh Daniel Agentia de stiri Basilica a Patriarhiei Romane. Aceasta va functiona in cadrul Centrului de Presa Basilica (Radio si TV Trinitas, ziarul Lumina).
`Ştirile şi informaţiile sunt organizate sub formă electronică pe site-ul basilica.ro şi cuprind date referitoare la viaţa bisericească din ţară sau din străinătate: activitatea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, hotărârile Sf. Sinod, activităţi desfăşurate de eparhii, mănăstiri şi parohii, şcoli teologice şi asociaţii bisericeşti, dialogul Bisericii cu societatea, dialogul interconfesional şi interreligios.
Informaţiile sunt date publicităţii pe site-ul basilica.ro, în limbile română, engleză, franceză şi rusă, şi pot fi folosite de către persoane sau instituţii cu titlu gratuit, în scopuri profesionale, cu indicarea surse` mentioneaza comunicatul de presa.

joi, 12 iunie 2008

Puncte de vedere...


`Am inchis apa?` se gandea in timp ce rotea cheia in usa de la intrare. Ca de obicei, se grabea cand auzea liftul miscandu-se, desi nu isi explica de ce anume, ca doar nu avea nimic de ascuns si nu ii era rusine sa dea ochii cu vreun vecin. Pe stradutele alea nu facea decat cateva minute pana la facultate, insa ii era imposibil sa nu se enerveze. `Ba, is prost… De ce tre` sa injur? P***a mamii lor, ca te fac sa o iei razna. Niste nesimtiti!` isi zicea.
La facultate ii placea de o colega de grupa. `O bunaciune`, cum isi zicea siesi, desi prietenilor o descria cu oarecare indiferenta. `Ii place, ma, de mine…Dar suntem amici, nimic mai mult… nu am chef de rahaturi de-astea acum` mintea pentru a-si ascunde teama ca daca ar incerca ceva, ar fi refuzat. `Sunt sigur ca ma place. Imi zambeste sincer, asa cum cu altii nu o face. Si ma priveste intr-un fel aparte.. Ma place, nu m-am inselat in chestia asta niciodata`.
Sigur, si ea il gasea interesant. Un tip cuminte, poate prea linistit, desi uneori lasa impresia ca nu e foarte stabil si ca se enerveaza repede. `Asta nu e bine….` Dar nu asta era problema… Avea ceva sau mai degraba ii lipsea ceva… `Nici nu ar avea rost sa ma complic` se gandea in timp ce ii zambea formal. `Uite, iar mi-a zambit asa… cum numai mie imi zambeste`.
`Ce faci, ma?`
`Ce sa fac… Bine… pe aci. Sunt cam obosit` a zis cu falsitate, lasand sa se inteleaga ca vrea sa fie intrebat `de ce`.
`Mda… Da` de ce esti obosit?`.
Nu il place asa.. Ii lipseste ceva. De fapt, ii place de un asistent, un doctorand. `E un barbat care ma poate face sa ma simt femeie` isi spunea. `E un pic indiferent si rece, lucru ce arata maturitate, nu ca astia din facultate… Fie sunt nesimtiti, fie sunt cu capul in nori…`

`Iar pleaca ala de la unu`. Niciodata nu apuc sa il vad. Fuge ca apucat de streche. Da` sigur are ceva…` isi spunea in timp ce astepta sa se opreasca liftul.

E o frantura de poveste peste care am dat `intamplator`. Imi place pentru ca vorbeste despre universul fiecaruia, despre subiectivism si despre judecati gresite. Imi place pentru ca arata ca oamenii se inseala. Nu suntem absoluti. E dureros sa vezi ca punctul tau de vedere e o minciuna, insa in acelasi timp lucru asta te face sa nu devii inuman. Te face sa nu fi `perfect`. Pentru ca `perfectiunea` inseamna singuratate.

Bibliografie `Relatia dintre Sf. Scriptura si Sf. Liturghie`

Cateva studii interesante care au meritat sa fie consultate (ms. Sebi):

BARTON, C. STEPHEN, The Cambridge Companion to the Gospels, Cambridge University Press, Cambridge, 2006, 283 p.
BRECK, JOHN, The Power of the Word in the Worshiping Church, St. Vladimir's Seminary, New York, 1986
CIOBOTEA, protos. DANIEL, Dumnezeu Cuvântul în cuvintele Scripturii în Teologie şi Viaţă, an V (1995), nr. 7-9, p. III-VIII.
IDEM, Liturghie Euharistică şi filantropie creştină – necesitatea unităţii dintre ele în Candela Moldovei, an XII (2003), nr. 10, p. 4-5
JONES CHESLYN, WAINWRIGHT GEOFFREY, YARNOLD SJ EDUARD, BRADSHAW PAUL, The Study of Liturgy, Oxford Univeristy Press, New York, 1992, 601 p.
SCHMEMANN ALEXANDER, Liturgy and Tradition, ed. St. Vladimir Seminary, New York, 1990, 157 p.
IDEM, Sacraments and Orthodoxy, ed. Herder and Herder, New York, 1965, 142 p.

Cea mai veche biserica crestina din lume - descoperita in Iordania


O echipa de arheologi din Iordania sustine ca a descoperit o pestera in care se afla `cea mai veche biserica crestina din lume`. Abdel-Quader al-Housan, sef al Rihab Center for Archaeological Studies, a declarat ca situl a fost descoperit in localitatea nordica Rihab, dupa trei luni de sapaturi.

Pestera a fost descoperita sub biserica Sf. Gheorghe – construita, conform unor cercetatori, in 230 d. Hr.. Al-Housan sustine ca pestera era folosita ca loc de rugaciune de ucenicii lui Iisus in jurul anilor `70 – devenind astfel cel mai vechi loc de adorare crestin cunoscut pana in prezent.

Cu toate acestea, numerosi specialisti au indemnat la precautie pana la datarea exacta a artefactelor descoperite.

marți, 10 iunie 2008

Alegerea noului mitropolit al Olteniei


Viitorul mitropolit al Olteniei va fi ales in sedinta Sf. Sinod din data de 8-9 iulie 2008. Pana atunci, PF Daniel va pastori ca loctiitor Arhiepiscopia Craiovei (si Mitropolia Olteniei).
Candidatii vor fi anuntati probabil dupa 26 iunie, cand va avea loc sedinta speciala de consultare a sinodului mitropolitan din aceasta mitropolie.

Cea dintâi Mitropolie în părţile oltene datează din anul 1370 sub titulatura de Mitropolia Severinului, fiind înfiinţată în timpul voievodului Vladislav I (1364-1377). Principalul motiv al înfiinţării acestui scaun mitropolitan a fost că poporul „se întâmpla să fie mult, ba aproape nenumărat, nefiind de-ajuns doar un singur arhiereu la un popor atât de mare ca să-l întărească duhovniceşte, să-l păzească şi să-l povăţuiască pe calea mântuirii” (Hurmuzaki I, 2, doc 7, p. 9).

Actuala Mitropolie a Olteniei a fost înfiinţată la data de 7 noiembrie 1939 cu reşedinţa la Craiova pentru a fi desfiinţată la 20 aprilie 1945. La 24 mai 1947 Adunarea Deputaţilor vota Legea nr. 196 (publicată în Monitorul Oficial P.I-a, nr. 136 din 18 iunie 1947) prin care se înfiinţa Arhiepiscopia Craiovei cu jurisdicţie teritorială asupra judeţelor Dolj, Gorj şi Mehedinţi. În urma hotărârii Sfântului Sinod al B.O.R. (înregistrată la Ministerul Cultelor cu nr. 2657/1949) prin Decretul nr. 133/1949 Sfânta Arhiepiscopie a Craiovei a fost înălţată la rangul de Mitropolie cu următoarea titulatură: Sfânta Mitropolie a Olteniei, Arhiepiscopia Craiovei.

Mitropoliţi ai Olteniei au fost: Nifon Criveanu (21 decembrie 1939 – 20 aprilie 1945), Firmilian Marin (28 decembrie 1947 – 29 octombrie 1972), Teoctist Arăpaşu (28 februarie 1973 – 25 septembrie 1977, actualul Părinte Patriarh al României), Nestor Vornicescu (23 aprilie 1978 – 17 mai 2000) si IPS Teofan (actual mitropolit al Moldovei si Bucovinei) (info preluate de pe site-ul oficial al MO)

luni, 9 iunie 2008

Genesis Park - parc de divertisment cu tematica biblica


Pranzul in Turneul Babel, replica fidela a arcei lui Noe sau o prezentare multimedia a luptei apocaliptice dinte bine si rau sunt doar cateva dintre atractiile unui parc de distractii cu tematica biblica ce va fi inaugurat in Germania in 2012.
Acesta se va numi Genesis Park si va cuprinde 40 de puncte de atractie, informeaza Yahoo News. Piesa de rezistenta va fi, conform organizatorilor – un grup de evanghelisiti elvetieni, o replica fidela a arcei lui Noe, cu o lungime de 150 de metri. Parcul va mai prezenta si doua roller coaster-e. Proiectul costa 120 de milioane de euro.

luni, 2 iunie 2008