Duminica Floriilor este ultima duminica dinainte de Pasti, marcand inceputul Saptamanii Mari. In aceasta zi, crestinii isi aduc aminte de evenimentul intrarii Domnului in Ierusalim, dupa cum este el relatat de catre Matei (21, 1-11), Marcu (11, 1-11), Luca (19, 28 – 44), Ioan (12, 12 – 18).
Iata textul de la Matei:
`1. Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici,
2. Zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine.
3. Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată.
4. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice:
5. "Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug".
6. Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus,
7. Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele.
8. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale,
9. Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
10. Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta?
11. Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii. `
Alegerea Mantuitorului de a intra calare pe un asin in Ierusalim subliniaza smerenia Fiului Omului, asinul fiind folosit de cei din clasele de jos. Calul era folosit de conducatorii politici si de soldati. Intrarea calare intr-o cetate intr-un mod triumfal reflecta un semn de putere, de autoritate asupra cetatii in sine. Era in cele din urma, o atitudine razboinica. Acesteia, Hristos i se opune, dupa cum reiese din text: ` Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug`.
Mantuitorul este intampinat de oamenii din Ierusalim cu deosebita bucurie: ` Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale, iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus! `
Cei mai multi exegeti explica aceasta manifestare prin conceptia gresita pe care evreii si-o creasera despre Hristos – un conducator politic, un imparat, un Mantuitor `lumesc` - opus stapanirii romane. Oricum, avand in vedere conceptia referitoare la statul teocratic a evreilor, cele doua imagini – Conducator lumesc – Mantuitor sunt strans legate. Conform acesteia, Mesia in cele din urma avea sau trebuia sa aiba si o functie politica, la modul in care David sau Solomon au reprezentat atat pe Dumnezeu cat si gloria poporului ales – ca popor istoric.
De fapt, cei mai multi asa si explica ciudata si aparent inexplicabila rasturnare de atitudine; de la `Osana, Fiul lui David` pana la `Ia-L, ia-L, rastigneste-L`. Imaginea unui Mesia al sufletelor si al trupurilor, a Carui Imparatie nu este din aceasta lume, nu a putut fi inteleasa si procesata de conceptia `materialista` a evreilor (a se vedea `Crestinism si antisemitism` - Berdiaev, Bulgakov).
Ca atare, cei care vor striga ingrozitoarea sentinta nu vedeau in Hristos in acel moment decat un fals profet, un impostor.
Despre uimitoarea schimbare de optica s-a scris mult. Este vorba in principal de o atitudine ce ne caracterizeaza pe noi, ca si crestini. Atat de des il primim pe Hristos in `cetatea sufletului nostru` (ca sa ma exprim cu un `limbaj de lemn`), strigand `Osana` si tot atat de des suntem cei care Il rastignim prin propriile noastre patimi. Mi s-a parut interesant ceea ce a facut Mel Gibson la filmarile pentru `Passion of Christ`. El a cerut ca mana care va aparea in scena rastignirii, batand cuiele in palmele lui Hristos, sa fie mana lui...
Hristos intra in Ierusalim constient ca acesti oameni care il primesc acum cu urale se vor arata nemilosi peste cateva zile... El accepta insa ovatiunile si bucuria lor... dovada a puterii de iertare. Este un mic moment ce anticipeaza `Iarta-i, Doamne, caci nu stiu ce fac` - de pe cruce.
Denumirea sarbatorii este o dovada a asimilarii unor practici precrestine in cadrul marilor evenimente crestine. `Florila` era o sarbatoare a vechilor romani, de la inceputul primaverii – exprima bucuria renasterii intregii naturi, a florilor etc. Denumirea s-a pastrat si s-a transmis sarbatorii crestine `Intrarea Domnului in Ierusalim`, datorita faptului ca cele doua erau apropiate ca data.
Iata textul de la Matei:
`1. Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici,
2. Zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine.
3. Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată.
4. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice:
5. "Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug".
6. Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus,
7. Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele.
8. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale,
9. Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
10. Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta?
11. Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii. `
Alegerea Mantuitorului de a intra calare pe un asin in Ierusalim subliniaza smerenia Fiului Omului, asinul fiind folosit de cei din clasele de jos. Calul era folosit de conducatorii politici si de soldati. Intrarea calare intr-o cetate intr-un mod triumfal reflecta un semn de putere, de autoritate asupra cetatii in sine. Era in cele din urma, o atitudine razboinica. Acesteia, Hristos i se opune, dupa cum reiese din text: ` Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug`.
Mantuitorul este intampinat de oamenii din Ierusalim cu deosebita bucurie: ` Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale, iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus! `
Cei mai multi exegeti explica aceasta manifestare prin conceptia gresita pe care evreii si-o creasera despre Hristos – un conducator politic, un imparat, un Mantuitor `lumesc` - opus stapanirii romane. Oricum, avand in vedere conceptia referitoare la statul teocratic a evreilor, cele doua imagini – Conducator lumesc – Mantuitor sunt strans legate. Conform acesteia, Mesia in cele din urma avea sau trebuia sa aiba si o functie politica, la modul in care David sau Solomon au reprezentat atat pe Dumnezeu cat si gloria poporului ales – ca popor istoric.
De fapt, cei mai multi asa si explica ciudata si aparent inexplicabila rasturnare de atitudine; de la `Osana, Fiul lui David` pana la `Ia-L, ia-L, rastigneste-L`. Imaginea unui Mesia al sufletelor si al trupurilor, a Carui Imparatie nu este din aceasta lume, nu a putut fi inteleasa si procesata de conceptia `materialista` a evreilor (a se vedea `Crestinism si antisemitism` - Berdiaev, Bulgakov).
Ca atare, cei care vor striga ingrozitoarea sentinta nu vedeau in Hristos in acel moment decat un fals profet, un impostor.
Despre uimitoarea schimbare de optica s-a scris mult. Este vorba in principal de o atitudine ce ne caracterizeaza pe noi, ca si crestini. Atat de des il primim pe Hristos in `cetatea sufletului nostru` (ca sa ma exprim cu un `limbaj de lemn`), strigand `Osana` si tot atat de des suntem cei care Il rastignim prin propriile noastre patimi. Mi s-a parut interesant ceea ce a facut Mel Gibson la filmarile pentru `Passion of Christ`. El a cerut ca mana care va aparea in scena rastignirii, batand cuiele in palmele lui Hristos, sa fie mana lui...
Hristos intra in Ierusalim constient ca acesti oameni care il primesc acum cu urale se vor arata nemilosi peste cateva zile... El accepta insa ovatiunile si bucuria lor... dovada a puterii de iertare. Este un mic moment ce anticipeaza `Iarta-i, Doamne, caci nu stiu ce fac` - de pe cruce.
Denumirea sarbatorii este o dovada a asimilarii unor practici precrestine in cadrul marilor evenimente crestine. `Florila` era o sarbatoare a vechilor romani, de la inceputul primaverii – exprima bucuria renasterii intregii naturi, a florilor etc. Denumirea s-a pastrat si s-a transmis sarbatorii crestine `Intrarea Domnului in Ierusalim`, datorita faptului ca cele doua erau apropiate ca data.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu