`Pierde-vara`

Alexandra: i
Alexandra: in sparsit
mihai: hai ca nu a fost f. mult
Alexandra: credeam ca nu mai terminn!
mihai: pai nu mai sta, ma, in casa
mihai: fugi pe afara
Alexandra: am jucat cu juni un volei
Alexandra: am fost afra
mihai: nu e ok sa petreci f. mult timp in fata calculatorului
Alexandra: acum ploua putin]
mihai: ce face juni?
mihai: daa?
mihai: ce bine
Alexandra: da ploua
mihai: la mine nu ploua
mihai: e f. cald
Alexandra: nu?
mihai: nu
Alexandra: nashpa
mihai: da
mihai: foarte
mihai:
Alexandra: dc radeti?
Alexandra:
mihai: pt. ca nu sunt totusi atat de afectat de faptul ca nu ploua
mihai: si fac haz de necaz
mihai: poti sa vorbesti cu `tu`
mihai: Mihai
Alexandra: hi
Alexandra: da
mihai: asa
Alexandra: cati ani ai?
mihai: 27
Alexandra: eu 10 fac 11 in octombrie
Alexandra:
mihai: la multi ani
mihai: ce bine de tine
Alexandra: ms la fel
mihai:
Alexandra: da
Alexandra: ca s mika
Alexandra: nu am treaba
mihai: exact
mihai: vrei sa facem schimb
mihai: ?
Alexandra: noo
mihai:
Alexandra: nu schim ani mei!
mihai: bravo
Alexandra: ms
mihai: o alegere buna
Alexandra: e greu s a fii adult!!
mihai: da
mihai: este
mihai: insa tre sa le facem si pe astea, nu?
Alexandra: da
mihai: la ce varsta ai vrea sa ramai?
mihai: (daca ai putea)
Alexandra: la 8 ani
mihai: hmm
mihai: nu e ray
mihai: rau'
Alexandra: sau la 3
mihai: de ce?
mihai: de ce 8?
Alexandra: ca nush
Alexandra: dar cred ca e bn!
mihai: da
mihai: si eu cred
Alexandra: miar place sa fiu mai mica ca fratele meu
mihai: da?
mihai: de ce?
Alexandra: findca daca fac ceva rau il cearta pe el nu pe mine ca s mika
Alexandra:
mihai:
mihai: da
mihai: asa e
mihai: insa ai si avantaje
Alexandra: da
Alexandra: ma dau in tot felul de parasute de copii
Alexandra: etc....
mihai: uite - un avantaj bun
mihai: ia zi
mihai: citesti?
mihai: adica iti place?
Alexandra: da
mihai: ce?
mihai: ai o carte preferata?
Alexandra: da imi plac cartile cu povesti cu zane spiridusi gradini fermecate erc..
mihai: super
mihai: crezi ca exista undeva chestiile astea
mihai: ?
Alexandra: si cele lui ion creanga
Alexandra: da
Alexandra: in biblioteca din focsani
Alexandra: am loat o carte cu zane
mihai: asa,,,
Alexandra: am citit o in 2 ore
mihai: bravo, ma
mihai: dar nu era foarte mare, totusi...
mihai: presupun
Alexandra: si cele cu personaje care nu exista
mihai: ce personaje nu exista?
Alexandra: acum voi citi "calaretul fara cap"
mihai: wow
Alexandra: sau cartile cu fantome
mihai: eu am citit-o cand eram mai marisor
mihai: pe la 13 ani
Alexandra: gina ma lasa
Alexandra: dar imi plac cartile asteaa
mihai: este f. bine ca citesti
mihai: mai ploua?
Alexandra: da

Amnesty International

De astazi sunt membru Amnesty International. :)

Amnesty International (commonly known as Amnesty or AI) is an international non-governmental organization which defines its mission as "to conduct research and generate action to prevent and end grave abuses of human rights and to demand justice for those whose rights have been violated." Founded in the UK in 1961, AI draws its attention to human rights abuses and campaigns for compliance with international standards. It works to mobilize public opinion which exerts pressure on individuals who perpetrate abuses. The organization was awarded the 1977 Nobel Peace Prize for its "campaign against torture" and the UN Human Rights Prize in 1978, but has received criticism for both alleged anti-Western and alleged pro-Western bias.

Pr. Prof. Drd. Ioan D. Popa

`Mdea, voi de ce ati mai venit? Trebuia sa stati acasa`. E ciudat cum in spatele unor cuvinte directe si taioase poti simti o invitatie aproape disperata spre dialog. Il sunam rar, la cativa ani de Sf. Ioan. `La multi ani. Sunt…` `Mdea, mersi`.

Aaaa… sau `Je m`en fiche… Ce imi trebuie mie, mai baieti, `jerse` si ii sclipeau ochii, in timp ce netezea cu mainile albe, neridate si unghii perfect taiate materialul moale. Mi-l aduc aminte din prima banca, cu rama de la ochelari in coltul gurii si priviri ce, de cele mai multe ori, erau incruntate. `Ma, daca nu va place, fiti sinceri cu voi…` Si ma incapatanam sa cred ca imi place. Cred ca toti ne incapatanam - orbi, mici, prosti.

Nu e un necrolog, deci nu tre sa fiu atent la ceas. `Intre 5 si 7 minute, maxim`… Este oarecum trist ca l-am compatimit atata timp… `Este singur, ma, saracu`… E de inteles…Nu e om rau`. Nu era. Era un om sanatos intr-o lume a nebunilor – un om ce isi creaza un sistem idealist (si aici singuratatea este o scuza) si incepe sa il aplice la oameni… Dar oamenii din fata lui – eu, am fost departe de idealism. Am fost atat de `oameni`, cu bune si rele… si nu avea cum sa le accepte. Am plans cu muci dupa prima spovedanie la el… L-am destat in momentele in care imi aducea aminte de un sistem utopic ce nu are cum sa existe si in care s-a incapatanat sa creada pana cand a murit. Ideile… trebuie sa existe. Ele dau forma lucrurilor, le definesc. El reprezenta o idée. Eu si altii sute i-am dat o forma, e drept, imperfecta. Insa cineva trebuie sa sustina ideea perfecta. Trebuie sa se sacrifice un `nebun` pentru asta, macar de amorul artei si de poezie. Il chema Ioan Popa si mi-a fost diriginte cinci ani. Azi, vineri, 22 august, l-am inmormantat. Eu, si alte cateva zeci de forme…

Nu mai scuipa icoanele, d-le artist!

Toata presa din Romania s-a inghesuit sa scrie despre expozitia cu caracter anti-semit pe care ICR a organizat-o la NY. Nu pot sa nu remarc demagogia demersului jurnalistic a acestor gazetari. Probabil nu au aflat de legea jurnalistica a proximitati – nu ca as fie eu mai destept.

D-lor, proximitatea spatiala, de exemplu, se refera la evenimentele `de peste drum`… Cu alte cuvinte, jurnalistul va fi interesat mai ales de ceea ce afecteaza in mod direct, imediat cititorii sai. Daca traiam in Israel – cu tot respectul, era normal sa aud teorii despre uzul zvasticii in State sau pe case. Dar traiesc in Romania, iar Romania, din cate stiu eu, este o tara majoritar ortodoxa – inca. Ca atare, inainte de a da cu d-l Neagoe de toti peretii, faceti referire la incalcarea oricarei limite de bun-simt prin ofensa religioasa ce a fost adusa poporului roman drept popor crestin. Inainte de zvastici, o avem pe Fec. Maria imbracata intr-o geaca de REBU, il avem pe Hristos alaturi de un falus, sfinti dezbracati ce citesc Biblia etc. Este trist ca aceste imagini sunt trecute pe locul doi, in timp ce in ziare vad titluri precum `Sex si zvastici la New York`, `Poneiul si zvastica` s.a.

Presupun insa ca este o `scapare` pardonabila, de vreme ce Biroul de Presa al Patriarhiei Romane nu a luat o atitudine oficiala in aceasta problema. Sigur, sunt mai importante raspunsuri oficiale la articole denigratoare aparute in ziare obscure (Reporter Special ?? – a auzit cineva de ziarul asta?!?) la adresa Bisericii, decat astfel de ofense.
Atitudinea BOR nu are legatura cu ICR. Insa, atunci cand un artist roman ajunge in ziarele din intreaga lume (am vazut o stire emisa de AFP) si este initiata o astfel de dezbatere, o replica este mai mult decat necesara.

Si nu pot sa nu ma abtin sa nu mentionez viteza de reactie a altor forumuri religioase (Vaticanul, comunitatea islamica sau evreiasca). De ce vorbeste toata lumea despre zvastica? Pentru ca dupa Holocaust, evreii au avut grija sa aduca aminte lumii ororile prin care au trecut ori de cate ori cineva ofensa cumva, cat de putin, sentimentul national. Nu mai vorbesc de reactiile lumii islamica la astfel de ofense – in unele cazuri nefericite, agresive.

De ce nimeni in State nu risca sa zica tare `nigger`?? Pentru ca au existat reactii vehemente ori de cate ori s-a intamplat acest lucru. Nu mai vorbesc de campanile Vaticanului impotriva unor FILME de FICTIUNE (Codul lui Da Vinci, The Chronicles of Narnia pana si Harry Potter). Pentru noi, scuipatul pe icoane a devenit o obisnuinta, iar vulgaritatea gestului nu mai are cum sa surprinda sau sa scandalizeze o comunitate, mai ales cand nu exista nimeni care sa strige: `Baa, nu mai scuipa…`.

Sebastian Nazaru - `Sf. Teodor Studitul sau despre datoria de a marturisi`

Nu am citit-o inca. Urmeaza. La cat mai multe, d-le Sebastian Nazaru :).

Templierii dau in judecata Vaticanul

Asociatia Ordinului Templului lui Hristos, ai carei membrii sustin ca sunt descendentii cavalerilor templieri, l-a dat in judecata pe papa Benedict XVI. Aceasta a solicitat pagube de 100 milioane de euro.

Conform plangerii, peste 9000 de propietati, insa si alte bunuri, au fost confiscate de catre Clement al V-lea, la desfiintarea Ordinului in 1307. Templierii au fosat acuzati de erezie, multi dintre ei fiind arsi pr rug - in frunte cu ultimul Mare Maestru - Jacques de Molay.