Prea Fericitul Parinte Daniel - un an in scaunul de patriarh al BOR

Astazi se implineste un an de la intronizarea Prea Fericitului Parinte Daniel in scaunul de patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Va fi felicitat, printre altii, de presedintele Traian Basesecu, de membrii Sf. Sinod si de personalitati ale vietii publice din Romania.

Nasterea unei zeite

O fetita de sase ani din Bhaktapur a fost declarata zeitate de catre noul guvern nepalez, chiar daca monarhia a fost abolita in primavara acestui an. Nepal a devenit republica in luna mai, dupa 239 de ani de monarhie, lucru ce a dus teoretic la ruperea legaturii istorice dintre monarhie si divinitate. Acest lucru nu a impiedicat insa noul guvern sa desemneze o noua `Kumaris`.

Imi vin in minte numeroasele conexiuni facute de istorici cu privire la relatia monarhie- divinitate, la imaginea conducatorului devenit zeu prin urcarea pe tron (romani, egipteni etc) si altele. In cazul asta, toate astea au fost lipsite de importanta. Traditia nepalezilor si credintele hindu au depasit practic legaturile formale dintre puterea politica si cea religioasa. `Vrem zei, chiar daca imparatul e mort`. Si nimic nu poate fi mai simplu. In Nepal, e 1-0 pentru puterea religioasa :)

Revenind la noua zeita de sase anisori, Shreeya (asa o cheama) a zis ca atunci cand se va face mare va deveni asistenta medicala - de altfel, o nobila indeletnicire pentru un zeu (si sunt catusi de putin ironic).

Ceva carti vechi, foarte vechi :)

Poza 1:`Carte romaneasca de invatatura` (1643)- scrisa de Varlaam, mitropolitul Moldovei.

Poza 2: `Indreptarea Legii` sau `Pravila cea mare` - Targoviste (1652) - a fost tradusa din greceste in romaneste – la indemnul mitropolitului Stefan – de „Daniil Andrean monahul din Tara Panoniei”, ajutat de dascalii greci Pantelimon (Paisie Ligaridis) si Ignatie.

Project 10 to the 100th - proiect foarte interesant Google

In ce consta `Project 10 to the 100th`? Pai, oricine doreste poate posta ideea sa cu privire la schimbarea lucrurilor in bine pt. cat mai multi oameni, in urmatoarele domenii de interes: comunitate, oportunitati, energie, mediu, sanatate, educatie, adaposturi si altele. Criteriile dupa care vor fi selectate cele mai bune planuri de `imbunatatire` sunt:
1. Cat de multi oameni vor fi afectati de idee
2. Cat de mult vor fi afectati oamenii? Cat de urgenta este porblema supusa solutionarii
3. Poate fi ideea pusa in practica intr-un an - doi
4. Cat de simpla sau de eficienta este ideea
5. Cat va dura impactul asupra celor vizati

Pe langa punerea in aplicare a unui plan in domenii de interes global - ceea ce e ok, partea buna e ca responsabilizeaza, motiveaza oamenii si ii implica in posibilitatea de a lua niste decizii - pe cat se poate, chiar si la nivel planetar.

Aaa... Google da 10 milioane de USD pt. un plan...

Untitled

`Zi, ma, esti fericit?` E o intrebare care am inceput sa o pun din ce in ce mai des.

M-am intalnit cu un fost coleg de liceu. A facut facultatea in alt oras decat Bucuresti, asa ca orice intalnire cu el e rara. Azi l-am vazut insa intamplator. `Hai sa bem un suc`. `Hai, ca oricum mai am o ora pana intru la munca`, imi zice zambind in timp ce isi plimba privirea pe costumatia sport - un maieu si pantaloni scurti. `Ce serviciu, la ora asta?` il intreb. `Pai, fac shaorma. Stii fastfood-ul ala de langa Gara de Nord?` `Ihi`, il mint. `Acolo…`.
`Pai, cum, mai, shaorma? Anul trecut erai profesor…`. `Aaa, daa… Dar aici macar fac bani. Am salariu zece milioane, insa cu ce mai iese ma duc la 1000 de euro pe luna`. `Mda, e ceva`, zic.

De ce scriu chestiile astea? Pt. ca omul are o poveste extraordinara. `Am fost in Spania vreun an. A fost super. Iti zic, Spania e cel mai frumos loc de pe pamant. Oamenii sunt extraordinar. Am stat si in Franta vreo 3 luni – in camin, la o prietena.`

Ascult fascinat. `Acum stau intr-un camin particular in Regie… e ok. Sunt coleg de camera cu doua dintre dansatoarele din Bavaria`. Aici mi-a venit in minte sa il intreb daca e fericit. Logic, nu?

`Acum sunt student la engleza-germana. Vreau sa plec iar. Ma gandesc la asta de cand eram paznic la teatru. Aaa, nu ti-am zis… Am fost vreo 4 luni paznic la Teatrul National, chiar acolo langa sala aia de a ars… Aveam niste canapele enorme – pe care dormeau actorii dupa ce se imbatau, la sfarsitul spectacolelor…`

Respira libertatea prin fiecare por, insa stiu ca in spatele sigurantei si a relaxarii afisate mocnesc complexe. `Nu e o rusine sa muncesti`. `Nu e`, il aprob. `Ma bucur ca nu sunt nevoit sa fac compromisuri. E o lume nebuna, rea… atat de rea. Suntem ca niste caini`.

`Zi, ma, esti fericit?` si sper sa aud un `Da`. `Nu sunt, ma`.

`De ce, de ce?` imi vine sa-l zgudui si sa ii zic ca e prost. Ca e `fabulos ca isi urmareste visul si ca traieste cinstit si sincer cu el insusi`. Ca e `extraordinar ca reactioneaza in felul lui la `common sense``. Tac insa. Oamenii nu se vor sacrifica la nesfarsit pentru niste idei – constient sau nu. Se vor intoarce majoritatea la cadrele fixe si croite pe masuri decente si cuminti.

Candva, intrebarea `esti fericit` nu isi va mai avea rostul.