Untitled

`Zi, ma, esti fericit?` E o intrebare care am inceput sa o pun din ce in ce mai des.

M-am intalnit cu un fost coleg de liceu. A facut facultatea in alt oras decat Bucuresti, asa ca orice intalnire cu el e rara. Azi l-am vazut insa intamplator. `Hai sa bem un suc`. `Hai, ca oricum mai am o ora pana intru la munca`, imi zice zambind in timp ce isi plimba privirea pe costumatia sport - un maieu si pantaloni scurti. `Ce serviciu, la ora asta?` il intreb. `Pai, fac shaorma. Stii fastfood-ul ala de langa Gara de Nord?` `Ihi`, il mint. `Acolo…`.
`Pai, cum, mai, shaorma? Anul trecut erai profesor…`. `Aaa, daa… Dar aici macar fac bani. Am salariu zece milioane, insa cu ce mai iese ma duc la 1000 de euro pe luna`. `Mda, e ceva`, zic.

De ce scriu chestiile astea? Pt. ca omul are o poveste extraordinara. `Am fost in Spania vreun an. A fost super. Iti zic, Spania e cel mai frumos loc de pe pamant. Oamenii sunt extraordinar. Am stat si in Franta vreo 3 luni – in camin, la o prietena.`

Ascult fascinat. `Acum stau intr-un camin particular in Regie… e ok. Sunt coleg de camera cu doua dintre dansatoarele din Bavaria`. Aici mi-a venit in minte sa il intreb daca e fericit. Logic, nu?

`Acum sunt student la engleza-germana. Vreau sa plec iar. Ma gandesc la asta de cand eram paznic la teatru. Aaa, nu ti-am zis… Am fost vreo 4 luni paznic la Teatrul National, chiar acolo langa sala aia de a ars… Aveam niste canapele enorme – pe care dormeau actorii dupa ce se imbatau, la sfarsitul spectacolelor…`

Respira libertatea prin fiecare por, insa stiu ca in spatele sigurantei si a relaxarii afisate mocnesc complexe. `Nu e o rusine sa muncesti`. `Nu e`, il aprob. `Ma bucur ca nu sunt nevoit sa fac compromisuri. E o lume nebuna, rea… atat de rea. Suntem ca niste caini`.

`Zi, ma, esti fericit?` si sper sa aud un `Da`. `Nu sunt, ma`.

`De ce, de ce?` imi vine sa-l zgudui si sa ii zic ca e prost. Ca e `fabulos ca isi urmareste visul si ca traieste cinstit si sincer cu el insusi`. Ca e `extraordinar ca reactioneaza in felul lui la `common sense``. Tac insa. Oamenii nu se vor sacrifica la nesfarsit pentru niste idei – constient sau nu. Se vor intoarce majoritatea la cadrele fixe si croite pe masuri decente si cuminti.

Candva, intrebarea `esti fericit` nu isi va mai avea rostul.