luni, 22 octombrie 2007

Umor divin


Legea iudaica ce interzice recoltarea produselor anuale in fiecare al saptelea an determina chiar si pe cei mai stricti `sionisti` sa cumpere mancare de la fermierii palestinieni, informeaza Reuters.

Confom legii mozaice, agricultorii trebuie sa ingaduie pamantului `sa se odihneasca` (cf. Ies. 23, 10-11) in fiecare al saptelea an – ceea ce inseamna ca nu trebuie nici sa semene, nici sa recolteze ceva ce ar creste in acel an.

Pana acum, fermierii au relativizat legea, limitandu-se la a nu vinde acel pamant unui necredincios (ne-evreu) in anul respectiv.

Anul acesta, mai multi militanti ortodocsi sustin respectarea exacta a legii mozaice si isi indreapta atentia catre recoltele palestinienilor – ironie in contextul conflictului dintre cele doua natii.

`Dumnzeu vrea ca sa ne aducem aminte ca nu noi, ci El este stapanul acestui pamant` a declarat rabinul Shner Revach.

Dincolo de mesajul atat de benefic pe care legea mozaica in sine il transmite -responsabilitatea fata de pamant si intelegerea adecvata a `stapanirii` pamantului, nu pot sa nu vad ce simt al umorului frumos are Dumnezeu.

duminică, 21 octombrie 2007

Vorbe...

Azi a murit cineva. Nu azi – vineri. Am vazut-o pe femeia asta pentru prima data acum 2 saptamani. Am fost sa la ea cu treburi - hai sa spunem spirituale. Era paralizata. Slaba. Statea singura intr-o incapere micuta. Un frigider, TV si un pat. Tavanul din placi de PFL – de-alea subtiri. O usa cu geamuri din acelea mici – patrate. O icoana pe perete si o candela. Aprinsa. Nu stiu daca era curat fiindca veneam eu sau asa pastrau copii – un domn pe la 50 de ani cu sotia.

Sambata a venit nora sa imi zica ca a murit `mama Ileana`. Avea ochii un pic lacrimati – nu stiu daca de la vantul de afara sau fiindca tocmai plansese. Am zis ca a plans. Se aseaza un fel de pace asupra unei astfel de case… Nu pot sa explic. Ca o liniste definitiva si reconfortanta. Nu mai exista lupta – probabil de asta.

De ce scriu despre tanti Ilena? Pentru ca tanti Ileana sta acum intr-un cosciug pe o masa, intr-o incapere micuta, cu tavanul din placi subtiri de PFL. Si o candela. Aprinsa. Altceva? Pai i-am zis acum vreo 2 saptamani ca o sa fie bine…

joi, 18 octombrie 2007

Portocaliul nu mai miroase a libertate


Citesc in dimineata asta o stire pe BBC conform careia Dalai Lama a primit o medalie din partea presedintelui Bush. Chinezii au avut ceva reactii, insa presiunea este destul de mare. Bush este la randu-i presat de motive economice si mai ales de criza nucleara cu Iran-ul si Coreea de Nord.

Liderul tibetan a aparut in ultimii 17 ani (zic 17, pt. ca de atata informatie ne-am bucurat si noi) si a fost premiat, aprobat si `sprijinit` de majoritatea marilor puteri. Anul asta un filmulet era cat pe ce sa ia un Emmy. Un filmulet in care tibetanii sunt `impuscatii precum cainii` - parca zicea cameramanul roman.
Nu stiu daca are rost sa vorbesc de occidentalizarea lui Dalai Lama. Spun doar ca roba aia portocalie – un adevarat brand, nu? nu mai miroase a libertate de mult, la fel cum miros niste poze de le-am vazut intr-un album despre Tibet. In corturi carpite si frumos colorate, cu magarusi parosi si iarba batuta de vant, tibetanii isi traiesc drama. Traiesc ceea ce ei numesc viata. Credeam ca nu exista popor mai aplecat spre propria tragedie decat romanii. Exista...

luni, 15 octombrie 2007

Fake Life


Some lyrics about today`s life:


I pour all my blood on your ignorance
to awake
that you inside, outside, beside your whispers,
that quake
that you use to calm down with some artificial diversion -
you look solicitous ‘bout your social status dimension
but you know you’re faking,
you feel the hollow, you’re shaking
all the way.

From my side you’re not looking very well -
so pale,
the night seems to be your way of forgetting
the day
when you work for those rich guys who don’t know who the hell you are,
for the papers that pay for the pressure stirring your blood and scar
your foolish patience with a shooting star.


They covered your eyes with a fake life,
tv and magazines present the ideal wife,
terrorists threaten your promotion time -
give me a break, I don’t give a dime
for this cheap way of buying your breath and supply
you’re numb with illusions of comfort and try
to steer clear of the truth that it’s just about ourselves -
we have to dig deep, not someone else...


The Lyrics are from the song `Fake Life` played by Byron (`Forbidden Drama`, 2007)