Biserica armeana - restaurata de guvernul turc

Guvernul turc a renovat o biserica veche de 1100 ani, situata in estul tarii, gestul facand parte din eforturile Turciei de a imbunatati relatiile cu vecinii din Armenia, informeaza bbc.co.uk.

Ceremonia de deschidere ce a avut loc pe insula Akdamar pe lacul Van a fost oficializata de personalitati armene, in pofida lipsei de legaturi diplomatice intre cele doua tari. Uciderea in masa a armenilor de catre turci in 1915 a lasat cicatrici adanci. Aproximativ 70 000 de armeni locuiesc astazi in Turcia. Biserica va deveni muzeu.

Patriarhul Mesrob II a propus autoritatilor turcesti sa ingaduie savarsirea de slujbe in biserica macar o data pe an. `Daca guvernul nostru este de acord, acest lucru va contribui la pacea dintre cele doua comunitati care nu au reusit sa se apropie de-a lungul timpului.

Ministrul turc al Culturii – Atilla Koc a raspuns ca Ankara va lua in calcul propunerea. Reprezentantul Bisericii Apostolice Armene nu a luat insa parte la ceremonie. Turcii au refuzat plasarea unei cruci pe acoperisul cladirii.

Biserica Surp Khach – Sfanta Cruce, este unul dintre cele mai importante monumente ale culturii armene din regiune, datand din 915 – 921 d. Hr. Guvernul turc a cheltuit 1, 5 milioane de euro pentru restaurare, lucrarile durand 18 luni. Delegatia alcatuita din 20 de arhitecti armeni, ingineri si arheologi a fost de asemenea prezenta la ceremonie.

`Dumnezeu` si `crestinismul` - exclusi din UE

Cancelarul german Angela Merkel a declarat saptamana aceasta ca il intelege pe papa Benedict XVI pentru criticile aduse Uniunii Europene. Suveranul pontif a criticat Declaratia de la Berlin (ce comemoreaza 50 de ani de la infiintarea UE) pentru faptul ca nu mentioneaza nimic despre Dumnezeu sau despre bazele crestine ale comunitatii europene.

Merkel, care are in prezent si rolul de presedinte UE, a spus ca Europa ar trebui sa recunoasca cumva mostenirea ei iudeo-crestina, chiar daca este nevoie pentru aceasta de un document separat de Constitutia Europeana.

Vorbind in numele sau, cancelarul german a apreciat valorile iudeo-crestine care sustin UE, in pofida nementionarii lor in declaratie sau in constitutie, ca urmare a reactiei unora dintre statele membre.

`Stiu ca este vorba despre ceva ce multi europeni vor. Cu toate acestea, exista traditii `seculare` care resping mentionarea notiunii de credinta in documentele oficiale` a spus aceasta.

Merkel a mai spus ca nu este foarte optimista in privinta vreunei rasturnari de situatie in aceasta privinta. `Trebuie sa acceptam faptul ca suntem marcati de trecutul iudeo-crestin. Discutia in sine va continua si inteleg pozitia Bisericii Catolice, insa trebuie sa recunoastem totodata ca in Europa exista o separare clara a politicului de sfera religioasa` a concluzionat aceasta.

Perle semnate Gigi Becali

`Nici nu stiti ce sensibilitate am eu in suflet, dar nu stiu sa ma exprim. Daca as sti, as vorbi mai frumos decat Liiceanu si Plesu. `
`Am citit Manualul razboinicului luminii cu doua markere. Cu galben am subliniat pasajele care mi-au placut si unde m-am identificat cu eroul cartii, iar cu verde pe cele care nu mi-au placut si nu le-am citit. `
`Daca ma respecti o data, te respect si eu tot o data. Daca nu ma respecti o data, eu nu te respect de cinci ori. `
`Stiti cat de mult scuip eu televizorul la mine acasa? Cum vad un nenorocit care vorbeste de binele public, cum ii trag un scuipat. `
`Dupa ce-am vazut filmul Mihai Viteazul, mi-am zis ca vreau sa fac si eu pentru Romania ce-a facut Mihai Viteazul sau macar Amza Pellea. `
`Ma sperie atractia acestui partid care o are la populatie. `
`Am vorbit cu varu-meu Giovanni si cu Victor sa facem un partid care sa fim mai tari ca fratii Kennedy. Am fi condus Romania . Dar n-au vrut, fraierii. `
`Partidul Noua Generatie are o orientare de centru, cand la stanga, cand la dreapta, de la caz la caz. `
`Partidul Noua Generatie va fi biserica politicii romanesti, iar eu voi fi Sfantul Petru.`
`Eu sunt presedintele presedintilor presedintilor`

`Am promis ca pe tradatorul asta de Dan Voiculescu o sa-l distrug pana cand o sa-l nenorocesc.`
`Tariceanu, VIP? Va spun eu ce VIP e, Very Inportant Papagal. Auzi la el, ce tupeu obraznic! `
`Eu am ajuns aici pe labele mele de urs si pe sabia mea.`
`Eu cu viata mea, in fiecare dimineata de cand ma dau jos din pat, fac istorie.`
`M-am lasat de fumat fiindca daca fumam insemna ca tigara era mai puternica decat mine, si-atunci cum mai puteam eu sa conduc tara ?`
`M-am certat si cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat. In schimb, Marian Iancu e obraznic si umbla cu tot felul de jargoane care nu e bine sa le dai la presa.`

`La botezul copilului lui Dica am baut sampanie si dupa aia am spart paharul fiindca asa sunt eu: sunt un om care am sentimente care traiesc. `
`Steaua va purta zimbrul lui RAFO pe piept pentru un milion de euro. Asta inseamna ca Steaua nu-si murdareste tricourile decat pentru sume care merita. `
`Doua ore si jumatate eu n-a existat nici o secunda in care sa nu fiu campion. `
`Daca marcam un gol la inceput, pe urma putem si sa jucam si la 0-0.`
`N-are cum sa ma bata Copos pe mine in postul Pastelui. El e utecist, eu sunt crestin. Pai credeti ca Dumnezeu nu vede?`
`Middlesbrough s-a calificat in fata lui Basel fiindca mi-a facut mie Dumnezeu placerea sa jucam cu ei si sa-mi iau camasi din Anglia . `
`Meritul pentru titlul castigat de Steaua e 50% al lui Olaroiu si 50% al lui Protasov, dar cel mai mare merit e al meu.`
`Daca tot pupa icoanele de dimineata pana seara, Iordanescu trebuia sa se inscrie intr-un partid crestin-democrat, nu social-democrat. `
`Atunci cand sunt suparat, ma retrag intre oile mele si ma linistesc. `
`Pe tata nu putea sa-l atinga nici o femeie, ca-i zicea: "Ia mana de pe mine, ca-mi moare o oaie"`

Mitropolia Clujului ia atitudine impotriva `bisericilor electorale`

Intr-un comunicat de presa postat pe site-ul oficial al Mitropoliei Clujului a fost facut un apel catre intreaga clasa politica romaneasca sa gaseasca solutii de iesire din actuala criza politica. S-a facut de asemeni trimitere la asa-zisele `biserici electorale` folosite de Becali pentru castigarea capitalului electoral. Becali a declarat ca va folosi o mare parte din banii destinati campaniei sale electorale construirii unor locasuri de cult.

Iata comunicatul de presa:

`Noi, ierarhii Sinodului Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, întruniţi în şedinţă de lucru la 27 martie 2007, considerăm că este de datoria noastră să ne adresăm tuturor oamenilor politici din actuala legislatură, nu atât în numele Bisericii cât mai ales în acela al electoratului transilvan, din care şi noi facem parte împreună cu cei peste patru milioane de cetăţeni ortodocşi pe care-i păstorim.

Adânc întristaţi, în ultima vreme, de spectacolul pe care ni-l oferă arena noastră politică şi fiindu-ne evident că ultimul lucru la care se gândesc aleşii noştri, fie de la putere, fie din opoziţie, este tocmai poporul care i-a învestit cu mandatul de a conduce ţara, le adresăm tuturor un călduros apel de a depune toate eforturile întru depăşirea orgoliilor personale, intereselor partinice sau vendetelor acoperite şi de a găsi grabnic soluţii pentru pace şi cooperare în slujba exclusivă a binelui public.

Reamintim obligaţia morală şi legală de a nu fi folosite prezenţele, insemnele şi simbolurile religioase în scopuri politice şi de a nu invoca numele lui Dumnezeu sau al Bisericii cu uşurinţă şi iresponsabilitate. Experienţa din ultimii 17 ani a dovedit că asemenea abuzuri se întorc împotriva autorilor lor şi că electoratul ştie să sancţioneze derapajele de la morala creştină şi principiile democratice. Pe cei ce nu cunosc îi informăm că un locaş de cult nu poate fi ridicat fără binecuvântarea episcopului, aşa încât pe teritoriul Mitropoliei noastre nu se vor construi „biserici electorale”.

Ne rugăm la Dumnezeu pentru binele tuturor, reînnoim apelul la înţelepciune şi nădăjduim că poporul român nu va fi umilit în aşteptările lui.

Mitropolitul BARTOLOMEU al Clujului, Arhiepiscopul ANDREI al Alba Iuliei, Episcopul SOFRONIU al Oradiei, Bihorului şi Sălajului, Episcopul JUSTINIAN al Maramureşului şi Sătmarului, Episcopii vicari IRINEU şi VASILE, Arhiereii vicari PETRONIU şi IUSTIN `

Sursa: Arhiepiscopia Clujului

Personal, consider demna de apreciat initiativa Mitropoliei Clujului. Ma bucura faptul ca vad astfel de stiri in presa locala, ma bucur ca din cand in cand mai vad cate un comunicat de presa, cate un comentariu...
Ma bucur ca `banul` nu a ajuns inca atat de puternic incat sa nu provoace ceva reactii in anumite medii...

Intrarea Domnului in Ierusalim

Duminica Floriilor este ultima duminica dinainte de Pasti, marcand inceputul Saptamanii Mari. In aceasta zi, crestinii isi aduc aminte de evenimentul intrarii Domnului in Ierusalim, dupa cum este el relatat de catre Matei (21, 1-11), Marcu (11, 1-11), Luca (19, 28 – 44), Ioan (12, 12 – 18).

Iata textul de la Matei:

`1. Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici,
2. Zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine.
3. Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată.
4. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice:
5. "Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug".
6. Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus,
7. Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele.
8. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale,
9. Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
10. Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta?
11. Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii. `

Alegerea Mantuitorului de a intra calare pe un asin in Ierusalim subliniaza smerenia Fiului Omului, asinul fiind folosit de cei din clasele de jos. Calul era folosit de conducatorii politici si de soldati. Intrarea calare intr-o cetate intr-un mod triumfal reflecta un semn de putere, de autoritate asupra cetatii in sine. Era in cele din urma, o atitudine razboinica. Acesteia, Hristos i se opune, dupa cum reiese din text: ` Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug`.

Mantuitorul este intampinat de oamenii din Ierusalim cu deosebita bucurie: ` Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale, iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus! `

Cei mai multi exegeti explica aceasta manifestare prin conceptia gresita pe care evreii si-o creasera despre Hristos – un conducator politic, un imparat, un Mantuitor `lumesc` - opus stapanirii romane. Oricum, avand in vedere conceptia referitoare la statul teocratic a evreilor, cele doua imagini – Conducator lumesc – Mantuitor sunt strans legate. Conform acesteia, Mesia in cele din urma avea sau trebuia sa aiba si o functie politica, la modul in care David sau Solomon au reprezentat atat pe Dumnezeu cat si gloria poporului ales – ca popor istoric.
De fapt, cei mai multi asa si explica ciudata si aparent inexplicabila rasturnare de atitudine; de la `Osana, Fiul lui David` pana la `Ia-L, ia-L, rastigneste-L`. Imaginea unui Mesia al sufletelor si al trupurilor, a Carui Imparatie nu este din aceasta lume, nu a putut fi inteleasa si procesata de conceptia `materialista` a evreilor (a se vedea `Crestinism si antisemitism` - Berdiaev, Bulgakov).
Ca atare, cei care vor striga ingrozitoarea sentinta nu vedeau in Hristos in acel moment decat un fals profet, un impostor.
Despre uimitoarea schimbare de optica s-a scris mult. Este vorba in principal de o atitudine ce ne caracterizeaza pe noi, ca si crestini. Atat de des il primim pe Hristos in `cetatea sufletului nostru` (ca sa ma exprim cu un `limbaj de lemn`), strigand `Osana` si tot atat de des suntem cei care Il rastignim prin propriile noastre patimi. Mi s-a parut interesant ceea ce a facut Mel Gibson la filmarile pentru `Passion of Christ`. El a cerut ca mana care va aparea in scena rastignirii, batand cuiele in palmele lui Hristos, sa fie mana lui...

Hristos intra in Ierusalim constient ca acesti oameni care il primesc acum cu urale se vor arata nemilosi peste cateva zile... El accepta insa ovatiunile si bucuria lor... dovada a puterii de iertare. Este un mic moment ce anticipeaza `Iarta-i, Doamne, caci nu stiu ce fac` - de pe cruce.

Denumirea sarbatorii este o dovada a asimilarii unor practici precrestine in cadrul marilor evenimente crestine. `Florila` era o sarbatoare a vechilor romani, de la inceputul primaverii – exprima bucuria renasterii intregii naturi, a florilor etc. Denumirea s-a pastrat si s-a transmis sarbatorii crestine `Intrarea Domnului in Ierusalim`, datorita faptului ca cele doua erau apropiate ca data.

`Youth Without Youth` si reinoirea omului

Astept cu nerabare un film… `Youth Without Youth` - regizat de Francis Ford Coppola, dupa nuvela lui Eliade - `Tinerete fara batranete`. Nuvela vorbeste despre un subiect indragit de Mircea Eliade - `reinoirea` sau `renasterea`.

Un anumit profesor, Dominic, traitor in perioada interbelica, hotaraste sa se sinucida in noaptea de Pasti. In acea noapte, el este insa lovit de un fulger, devenind astfel un om nou, mai tanar, plin de energie si de viata. Este tanar... in adevaratul sens al cuvantului.

`Regenerare`, `reinoire` sunt termeni extrem de familiari vocabularului lui Eliade... de la analiza ceremoniilor de Anul Nou (la mesopotamieni – reinscaunarea regelui), la ritualurile agrare de primavara – toate abordeaza subiectul. Este vorba in cele din urma de nemurire, de o tinerete vesnica – una ce sfideaza moartea, precum in basmul romanesc `Tinerete fara batranete si viata fara de moarte`.

`Renasterea` in fiecare an nu se opune mortii, pentru ca, asemeni regnului vegetal, moartea nu este decat iarna dinaintea primaverii... Si magistral leaga astfel Eliade aceste notiuni de simbolismul Invierii (noaptea de Pasti) – cand intreaga crestinatate inviaza la o noua viata, alaturi de Hristos, iar si iar... Experienta lui Dominic (nume ce ma trimite la `duminica`) devine una universala.

`Tinerete fara tinerete` aduce pe ecranele lumii romani precum Marcel Iures, Florin Piersic Jr., Adrian Pintea, Mircea Albulescu, Andrei Gheorghe, alaturi de actori precum Matt Damon, Tim Roth.

UPDATE (16 aprilie 2008)
Intamplator, mi-am adus aminte de promisiunea ca ma voi uita la filmul lui Coppola - `Youth Without Youth`. E drept ca ramane un film, insa nu am cum sa nu fiu subiectiv. Timpul este irelevant in viata lui Dominic. Timpul devine irrelevant prin prisma cunostiintelor dobandite – a stiintei. Dar, ceea ce ii da insemnatate `reala` timpului este dragostea. `Te-am iubit dintotdeauna` ii spune Veronicai - fatal. Dragostea nu are trecut sau viitor. In dragoste, nu exista decat prezent – si asta doar ca sa definim `acum`. Dublul lui Dominic (meritul lui Coppola: fumeaza, cadrele rasturnate, imaginea inclinata) nu are ce cauta cand e vorba de dragoste. Geniul nu isi are rostul. Dragostea e `proasta`. Insa si in `eternitatea geniului` tic-tac-ul ceasului pune presiune, pt. ca timpul e legat de dragoste si de viata si de sens.
Calatoria in timp pentru `momentul nearticulat al inceputului` (scopul cercetarii lui Dominic) cere insa un prêt. Cunoasterea imbatraneste vehiculul, iar tinta intinereste. Iar asta face ca dragostea sa fie singurul lucru care tintuieste `scurgerea ireparabila a timpului: `Noi nu am imbatranit niciodata`.

`Freud si Jung despre religie` - Michael Palmer - notite

Sigmund Freud s-a nascut la 6 mai 1856, in orasul catolic Freiburg din Moravia, fiind cel mai mare dintre cei opt copii procreati de negustorul de lana Jacob freud si cea de-a doua sotie a sa, Amalia, ambii descendenti din evreimea galitiana. In 1859, familia s-a mutat la Leipzig, iar in 1860 la Viena, unde Freud a ramas pana in iunie 1938, cand, ca urmare a invadarii Austriei de catre Hitler, s-a refugiat in Anglia. A murit la Londra, in ziua de 23 septembrie 1939.

Religia ca nevroza: refulare si complexul lui Oedip

Freud a fost fascinat de religie o buna parte a vietii sale. O idee principala a tineretii sale, reluata in `Totem si tabu` (1913) este aceea ca nevroza obsesionala poate fi considerata drept un pandant patologic la religie, un fel de religiozitate individuala, functionand ca o nevroza obsesionala universala. De ce? Fiindca - observa Freud - `exista asemanari frapante dintre ceea ce numim actiuni obsesive la suferinzii de afectiuni nervoase si ritualurile prin care credinciosii dau expresie pietatii lor`.

Despre complexul lui Oedip, Freud sugereaza ca psihanaliza vorbeste despre credinta in Dumnezeu in aceiasi termeni in care vorbeste despre complexul patern. Astfel, in plan psihologic, Dumnezeu nu este altceva decat un tata sus-pus.

Refularea - este mecanismul prin care spiritul opreste trairea traumatica din trecut, sau emotiile asociate cu aceasta, sa treaca din inconstinet in constient.

Totem si Tabu (1913)

Cuprinde 4 eseuri. Primul dintre acestea - `Teama de incest` analizeaza tabuul legat de incest ceea ce a generat practicile exogamice ale triburilor. In virtutea unui totem - stramosul comun al clanului, membrii tribului sunt inruditi. De aici frica fata de incest.

Cel de al doilea - `Tabuul si ambivalenta impulsurilor afective` scoate in evidenta similaritatea dintre nevrotici si societatile totemice: si unii si altii sufera de `boala tabuului`. Mai mult, `ambivalenta` este mai evidenta in dorinta de a face ceea ce este interzis: `in inconstientul lor, mai degraba le-ar incalca (n.n. interdictiile), dar le este teama sa o faca. Si le este teama tocmai pentru ca ar avea pofta sa o faca, iar frica este mai tare decat dorinta.` Astfel Freud explica cum cel care incalca tabuul devine la randu-i tabuu. Tribul are grija insa ca orice violare sa fie aspru pedepsita, tocami pentru ca nimeni sa nu imite violatorul.

Cel de al treilea - `Animism, magie si atotputernicia ideilor` il arata pe Freud un urmas al lui E. B. Tylor (1832-1917), cel care aseza animismul la baza religiei. Analiza lui Freud pleaca de la `omnipotenta ideilor`. Conceptul are la baza cazul `Omului cu sobolani` (Ernst Lanzer) - pacient nevrotic al lui Freud. Acesta considera ca daca se supara pe un trecator de ex., acesta va muri, simtindu-se vinovat pt. aceasta. `Omnipotenta ideilor` inseamna astfel o supraestimare a puterilor spiritului de a controla lumea exterioara. Freud aplica aceasta idee la animism. Pentru a stapani spiritele care anima lucrurile, omul a nascocit un intreg sistem de invataturi - numit general `vrajitorie` sau `magie`.

`Reintoarcerea infantila la totemism` -al 4-lea eseu, este o reluare a teoriei lui Darwin despre hoarda primitiva.

Khmerii Rosii si misionarismul occidental

Misionarismul Bisericii Catolice se bucura de un succes enorm in Cambodgia, acolo unde numerosi khmeri rosii se convertesc la catolicism. Renumita rezistenta anti-guvernamentala din Camodgia este atrasa de invatatura crestina, misionarii gasind un teren fertil in Pailin, bastionul Khmerilor.

Peste 70% dintre locuitorii de aici au fost membri activi si au colaborat cu regimul lui Pol Pot - acuzat de omorarea a peste 1, 7 milioane de cambodgieni intre anii 1975 si 1979, informeaza Times. Thon Thea, fost membru al Khmerilor Rosii are increderea ca va fi iertat: `A trebuit sa lupt si am vazut cum sunt ucisi oamenii si ma simt vinovat. Dar stiu sigur ca Dumnezeu ma va ierta`.

Camodgia este situata in sud-estul Asiei, statul fiind ramasita puternicului imperiu Khmer ce stapanea Indochina in secolele XI - XIV d. Hr. Majoritatea populatiei (aproape 15 milioane in iunie 2006) este budista, un procent destul de important fiind de religie musulmana. De asemenea, numeroase triburi pastreaza credinte animiste.

Dincolo de importanta vestirii Evangeliei lui Hristos, raman numeroase intrebari fata de astfel de convertiri. Ma gandesc in primul rand la catolicismul din America Latina. Nicaieri altundeva in lume, practicile straine crestinismului nu sunt mai bine implementate in mentalitatea si practicile cultice ale populatiei.

Ma gandesc la modul in care vechile credinte au fost asimilate de crestinism, acesta nereusind insa sa le imbrace intr-o forma adecvata. Rezultatul? Un amestec ciudat de dogme catolice cu o cultura nationala straveche, de importuri din Africa sau Asia, de la diverse forme de samanism si `satanism` la gresita intelegere a `imitarii lui Hristos` (autoflagelarile si mai ales rastignirile publice in numele jertfei Mantuitorului).

In cazul khmerilor, o credinta a iertarii si a unei vieti vesnice pare sa se opuna in mod fericit pesimismului ce caracterizeaza in esenta budismul. Hristos poate deveni reper in orice cultura, fara indoiala. Din pacate, la fel si capitalismul occidental...

In sunet de trambita si alauta...

In Argentina, dar si in America Latina – catolica, Bisericile Protestante cunosc o crestere extraordinara a adeptilor, informeaza Reuters. In acest context, vizita papei Benedict in Brazilia, programata pentru luna mai, devine o prioritate, sustin cercurile catolice.
Jumatate din miliardul de credinciosi catolici din intreaga lume provine din America Latina; cu toate acestea, ceea ce devenise un `monopol` catolic in aceasta zona pare sa fie zdruncinat serios.
Un exemplu il constituie Biserica `Iisus Hristos este iubire`. `Se zice ca Sida este incurabila. Eu am vazut insa oameni vindecati si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta` declara pastoral Adrian Juniors, un fost cantaret de pop.
Cinema-urile abandonate din Argentina au devenit astfel locuri de intalnire ale acestor comunitati, pastorul efectuand 3 servicii pe zi pentru a se asigura ca toata lumea poate ajunge si asista la ceremonie. Adeptii principali provin din clasele sarace, penticostalii fiind cei mai numerosi (peste 30% din populatia Argentinei traieste in saracie).
Un studiu realizat de Fortunato Mallimaci – profesor de sociologie la Universitatea din Buenos Aires arata ca 10 -12 procente dintre argentinieni se numesc evanghelisti, ajungand pana la 25 % in zonele sarace din jurul oraselor. `Monopolul detinut de Biserica Catolica nu mai exista` a spus acesta.
La `Iisus Hristos este iubire` sunt folosite chitare electrice in timpul slujbei, iar pastoral spune anecdote despre fostul sau sef…
Tinerii sunt insa atrasi insa prin aceste trupe `evanghelice rock` si prin evenimentele tinute in aer liber pe stadioane.
Pe un forum ortodox am intalnit topicuri precum `Biserica si tinerii` sau `Biserica si modernitate`, `Ce ne atrage la Biserica Ortodoxa` etc. Oamenii isi pun intrebari…
Argentina este departe, iar Biserica Catolica nu este Biserica Ortodoxa, insa cand deschid orice pagina de net care se termina cu `.com` si nu cu `.ro`, Biserica noastra devine inexistenta.
Si probabil ca nu este un lucru rau, insa tendintele sunt universale. Spatiul nostru nu este izolat intr-un glob de sticla. Mai ales acum, suntem mai deschisi, mai vulnerabili. Saracia este, recunoastem sau nu, o cauza a cautarii disperate a omului contemporan catre Dumnezeu.
Daca nu strangem randurile, daca vom continua sa ne mintim cu privire la `maretia` si `slava` Bisericii Ortodoxe, daca aroganta si luxul unora dintre reprezentantii nostri de frunte vor deveni mai evidente decat adevarul propovaduit, atunci chemarea de pe amvon spre impartasire va deveni in mod tragic una formala, iar viata vie a Bisericii va fi mutatea in vreun acord dulce de chitara electrica.

Constantin Brancusi

Brancusi s-a nascut la 19 februarie 1876, in Hobita, Gorj. Dupa ce urmeaza Scoala de Arte si Meserii din Craiova vine la Bucuresti si absolva Scoala de Arte Frumoase, in 1902. Pleaca in 1904 la studii in München, dar dupa sase luni o ia pe jos spre Paris.

In 1905, este admis la Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts, apoi lucreaza cateva luni cu Auguste Rodin, pe care ulterior il paraseste dorind sa-si gaseasca propriul stil. Pana in 1940, expune in galeriile importante din Europa si Statele Unite. Moare la Paris, la 16 martie 1957, dupa ce doneaza operele statului francez si-si ia cetatenia franceza.

Oarecum azi mi s-a confirmat faptul ca opera se desprinde de autorul ei. Ea capata viata, parca mai exuberanta dupa moartea creatorului. Ce mi-a venit? Am dat search pe Google (la poze) cu `brancusi`...

Sfint$$ ctitori

Am citit astazi un articol despre numeroase biserici din Valcea, si nu numai, care ` au devenit, prin complicitatea preotilor, locul unde diverse personaje cu dare de mana se afla pictate la loc de cinste, alaturi de sfinti si scene biblice care stau la baza crestinismului. Astfel, sportivi renumiti, fosti ministri sau chiar interlopi care au donat diverse sume de bani bisericilor au fost pictati in bisericile valcene, in timp ce ctitorii legendari sunt dati uitarii.`

Nu sunt eu in masura sa critic astfel de acte... insa am dreptul sa ma intreb: ce fel de spatiu a ajuns biserica, ca si locas de cult? Mi se par hidoase astfel de reprezentari... Preotii respectivi nu stiu nimic despre ce presupune iconografia ortodoxa. Dar nu asta este problema cea mai importanta. Atitudinea... banul, ca si notiune, a ajuns sa guverneze in biserici. De la amvon pana la femeia ce cerseste la intrare, naosul a devenit locul de desfasurare a unor ierarhii ce implica situatia financiara a celor ce calca prin biserica. Vom vedea pe barbatii de `frunte` ai comunitatii stand drept, in fata, tinandu-si caciulile de blana de nurca in maini. Preotul? Preotul le este slujitor, la propriu, pentru ca el stie cati bani a dat nea` Mircea in iarna la sfanta biserica... Daca nu s-ar implica ei... s-ar duce de rapa. Strana in care sta este platita si iti dai seama de cati bani are persoana respectiva in functie de locul in care este amplasata... Mai multi bani... mai aproape de scaunul episcopal... ban la ban trage.
Apoi, dupa 2 randuri de astfel de `spatosi` ai parohiei, vine plebea... Din pacate pentru ei, lumina din altar se vede cu intreruperi, printre cefele `compartimentate` ale `dreptilor marturisitori`. Si apoi nemurirea... Pe peretii de la intrare, ctitorii isi sug burtile pentru a nu iesi in contrast cu pricajitii bizantini. Cuvioasa isi poarta cu smerenie jugul – o blana de vulpe, marturie ca omul conduce pamantul inca, dupa paradisiaca porunca...

Cu ceva timp in urma, la o inmormantare, stateam intre preotii ce slujisera. Inevitabil, discutia a degenerat spre Becali... un om sfant, `ce face dom`ne multe pentru stramoseasca noastra Biserica... De ar da toti cat el...`. Am tacut. Ma gandeam la spatiul sacru al lui Eliade... si m-a busit: cum nesimtitu` de mine vorbesc de paganism referindu-ma la spatiul supra-uman al bisericilor noastre... acolo unde supra-oamenii, acesti sfinti contemporani, ne privesc lasciv si plini de greata de pe peretii viu colorati ai unei biserici. Noroc de cersetoarea de langa usa – statuie vie langa natura moarta, care sa imi aduca aminte ca aici toti suntem egali si pamantul e la fel de greu pentru toate piepturile.

`Conform unei dispozitii recente a Sinodului, numai cei care au contribuit material cu peste 50 la suta din valoarea bisericii ori a picturii vor fi trecuti doar in pisanii, si nu pe pereti.`

Articolul citat l-am gasit in ziarul Gandul.

Jurnalele Emmei Darwin

Jurnalele sotiei renumitului savant Charles Darwin au fost publicate on-line, informeaza bbc.co.uk.

Notitele Emmei Darwin acopera 6 decenii, timp in care cei doi au fost impreuna, ele oferind o priveliste intima asupra vietii de zi cu zi a cercetatorului.

Cele 60 de caiete au fost cunoscute pana acum doar in cercurile academice obisnuite cu arhivele Universitatii din Cambridge.

Primul caiet este datat in 1824, pe cand Emma avea doar 16 ani. Cei doi s-au casatorit in 1839.
Opera completa a naturalistului a fost publicata on-line anul trecut.

Cultura est-europeana la Chicago

In perioada 16-18 martie va avea loc sub egida Universitatii din Chicago, sectia de studii est-europene, un festival de muzica balcanica.

La acesta vor participa ansambluri folclorice din tari precum Romania, Bulgaria, Serbia, Macedonia si Turcia, dar mai ales lautari cu faima internationala precum Orchestra Izgrev sau Sani Rifati.

Oricum, mi se pare interesanta observatia: ` Vor participa de asemenea artisti de frunte care vor performa si invata publicul muzica lor traditionala, dansul si cultura din fiecare colt al Balcanilor, incluzand bulgari, greci, macedoneni, rromi (popor cunoscut si sub denumirea de tigani - a nu se confunda cu romanii), romani, sarbi si turci..`
In orice caz, este laudabila intiativa…

Singurul nume romanesc insa intalnit in anunt este cel al lui Andrei Codrescu…om de radio in State (novelist, poet etc). Google it!

Lupta de la Termopile - `Molon Lave`

In lupta de la Termopile (480 i.d. Hr.) , o alianta a oraselor grecesti a rezistat unei impunatoare armate persane condusa de Xerxes I. Atunci, 300 de soldati spartani, avand in frunte pe regele Leonida, impreuna cu 700 de voluntari thespieni (Thespiae - oras antic in Boetia) au tinut piept miilor de soldati persi, asigurand astfel retragerea armatei grecesti si posibilitatea de a reorganiza defensiva. Datorita lor, aliatii au avut timp sa isi pregateasca navele, invingand astfel flota persana in lupta navala ce a urmat, la Salamis. A fost inceputul victoriilor ce a dus la sfarsitul razboiului greco-persan. `Molon Lave` (transliterat din lb. greaca) sunt cuvintele ce marcheaza eroismul spartanilor - `Vino si ia-i`. Razboiul este descris de Herodot in `Istorii` (VII) si de Diodor de Sicilia (Biblioteca Istorica).

N. Steindhardt, Em. Neuman - `Eseuri despre iudaism`

Am citit recent o lucrare a lui Steindhardt aparuta la editura Humanitas. `Eseuri despre iudaism` mi l-a prezentat pe autorul cartii `Jurnalul Fericirii` intr-o lumina diferita... O energie tinereasca, o sete irationala de a spune lucrurilor pe nume. Mentalitatea juvelui evreu este strabatuta de o ideologia capitalista, de la asumarea unui rol activ in istorie pana la spulberarea unor `mituri` evreiesti. Abordarea problemei evreiesti consta tocmai in aceasta: `nu exista o problema evreiasca`. Steindhardt refuza si condamna toate conceptiile gresite (sau nu) ale contemporanilor fata de evrei, mergand pana la negarea propriei identitati istorice asa cum a fost ea vazuta de catre insisi unii autori evrei. Ceva asemanator am vazut in filmul laureat Oscar - `Pianistul` - imaginea evreului anti-erou. O lupta `banala` pentru viata ce nu il deosebeste pe protagonist de orice alt om. `Evreul nu trebuie sa creada ca este altceva decat un simplu european` - pare sa tipe scriitorul. Sau altfel spus... `Sunt evreu. Si?`

100 de ani de Istoria Religiilor

Mircea Eliade (9 martie 1907 - 22 aprilie 1986): „A fi român este, pentru mine, a trăi, a exprima şi a valoriza această lume între lumi.”

Relatii bune intre Patriarhia Rusa si Vatican

Dialogul ecumenic intre Biserica Catolica si Biserica Rusa a avansat datorita directiei abordate de papa Benedict XVI, a declarat seful Biroului de Relatii Externe din cadrul patriarhiei ruse.

Mitropolitul Kiril de Smolensk si Kaliningrad a apreciat anularea vizitei papei la Moscova, acesta realizand ca un astfel de eveniment ar fi prematur. Papa a dat `verde` astfel cooperari dintre cele doua Biserici. Mitropolitul si-a mai exprimat regretul fata de existenta unor probleme majore intre Rusia si Ucraina.

Presedintele Vladimir Putin se va intalni insa in premiera cu Benedict XVI pe 13 martie.

Atat Moscova, cat si Patriarhia Ecumenica sustin o intalnire intre capii acestor Biserici, insa doresc ca o eventuala sedinta sa marcheze o realizare importanta in cadrul miscarii ecumenice, nelimitandu-se astfel la o simpla lovitura de imagine.

Nostalgia originilor - recenzie

Lucrarea supusa recenziei de fata - `Nostalgia originilor` de Mircea Eliade este reprezentativa incercarilor prolificului autor de a reflecta modul in care acesta isi concepe intregul demers fenomenologic - imprimarea sacrului in istorie. Importanta acesteia depaseste consecintele benefice asupra domeniului in sine, ele facand trimitere la redescoperirea de sine a omului contemporan, la criza in care acesta s-a afundat negand propria apartenenta la ceea ce numim `sacru`.
Opera este impartita in 8 capitole care abordeaza fenomene aparent nelegate intre ele. Trebuie insa sa mentionam ca abordarea lui Eliade este una ce urmeaza un fir logic, incepand de la tentativele omului de a defini religia si mai ales de a-i stabili originile pana la dualismul religios (ultimul capitol se intituleaza `Prolegomene la dualismul religios: diade si polaritati`).
Primul capitol aduce in atentia cititorului o noua perspectiva de abordare pe care istoricul religiilor (si Eliade isi arata nemultumirea fata de `saracia` ce caracterizeaza aceasta sintagma) trebuie sa si-o insuseasca. Este vorba in primul rand de importanta tot mai evidenta a religiilor asa numite `primitive` care tind sa isi depaseasca in prezent `rolul pasiv` pe care l-au avut in cadrul acestei discipline si sa poarte un rol cat mai activ. Pe de alta parte, analiza obiectelor de studiu trebuie sa se supuna unor criterii ce fac referire la depasirea temporala a valabilitatii acestora. Cu alte cuvinte, `datul religios isi reveleaza semnificatia sa profunda doar atunci cand este considerat in planul sau de referinta si nu cand este redus la unul sau altul din contextele sau aspectele sale secundare` (M. Eliade, Nostalgia originilor`, p. 21, ed. Humanitas, Bucuresti, 1994). Asadar, cade in sarcina cercetatorului istoriei religiilor sa isi asume acest rol, de a contura de fapt o `antropologie filozofica`, cu alte cuvinte un nou gen de umanism - `a deveni constient de modul sau de a fi, a-si asuma propria prezenta in lume constituie pentru om o experienta religioasa`.
Capitolul 2 constituie o trecere in revista a evolutiei metodologice a disciplinei, incepand cu 1912 – an in care Emile Durkheim isi publica `Formes elementaires de la vie religieuse`. Este totodata si perioada lui Schmidt, Freud si Jung. Eliade trece in revista succint directile urmate de diferiti autori si mai ales aparitia `curentelor`, de la scoala sociologica – reprezentata de Durkheim, pana la disputa dintre `fenomenologi` si `istoricisti`. Sunt analizate drumurile deschise de Rudolf Otto (cu al sau `mysterium tremendum` - experienta numinosului), Pettazzoni sau Dumezil (in ceea ce priveste religiile indo-europene).
Capitolul 3 ne prezinta o incursiune in dorinta tot mai acerba a omului, incepand cu Marsilio Ficino si legatura pe care acesta a avut-o cu Corpus Hermeticum – colectie alcatuita de egipteanul Hermes. Aceasta ar fi continut cea mai veche revelatie, care `l-a precedat pe Moise si l-a inspirat pe Pitagora si pe Platon si pe magii persani`. Interesul pentru hermetism este justificat de catre Eliade prin aspiratia omului Renasterii catre o revelatie promirdiala, care sa poata include nu numai pe Moise si Cabbala, ci si pe Platon, dar mai ales religiile pline de mister ale Orientului. Este totodata vorba de reactia la conceptia teologica promovata in Evul Mediu. Si aici facem referire la oameni precum Giordano Bruno, Pico sau Campanella. Urmeaza perioada de inceput a istoriei comparate a religiilor, catre mijlocul secolului al XIX-lea (Auguste Compte, Max Muller, Ernst Haecckel etc). Acum devin cunoscute `isteriile` teozofice si spiritismul familiei Fox. Obsesia originilor isi va lasa amprenta si asupra unor autori precum Andrew Lang – cel care emite ipoteza plasarii Marelui Zeu la inceputul unei istorii religioase, nu la sfarsitul ei. Mircea Eliade observa chiar unele similitudini intre Lang si Freud. Lang incadra existenta Marilor Zei printre primitivi, ceea ce a insemnat totodata si moartea lor – desi acesta nu a sustinut in mod direct o astfel de idee. Pe de alta parte, Nietzsche proclama moartea lui Dumnezeu. La amandoi putem vorbi despre un `deus otiosus` - care devenit din ce in ce mai inaccesibil, a disparut din viata religioasa a primitivilor, facand loc unor zei mult mai apropiati omului – zei ai fecunditatii, sau ai razboiului (uneori unul si acelasi).
Cel de al patrulea capitol incearca sa explice cititorilor cum s-a ajuns la actuala directie in cercetarea istoriei religiilor, o implicare mult mai timida a exponentilor actuali fata de ilustrii sai predecesori (si Eliade aminteste pe Frazer, Lang si Muller). Explicatie oferita consta in ezitarea cercetatorilor de a valoriza din punct de vedere cultural roadele muncii lor. Nu este vorba asadar, conform autorului, de o lipsa de interes mai mica, ci doar de imputinarea materialului de sinteza in favoarea celui de analiza, fragmentar. Iata ce se intreaba Eliade: `Imi este greu sa cred ca, traind intr-un moment istoric ca al nostru, istoricii religiilor nu vor lua in considerare posibilitatile creatoare ale disciplinei lor. Cum se pot asimila culturalmente universurile spirituale pe care ni le deschid Africa, Oceania si Asia de Sud-Est? Toate aceste universuri spirituale au o origine si o structura religioasa; daca nu sunt abordate din perspectiva istoriei religiilor, ele vor disparea ca universuri spirituale si vor fi reduse la treapta de simple date privind organizarile sociale, regimurile economice...`.
In capitolul urmator se trateaza despre functia si sensul mitului, in mod deosebit al celui cosmogonic. Aici, autorul nostru nu pierde ocazia de a readuce in atentia cititorului importanta pe care mitul cosmogonic o are in cadrul societatii respective – marcand etapele importante ale vietii, de la nastere, casatorie si culminand cu moartea. Trebuie subliniat modul in care moartea este conceputa, si anume ca o trecere spre o viata noua, mai bogata si `mai adevarata`.
Din punct de vedere personal, cel mai interesant capitol al lucrarii - `Paradis si utopie: geografia mitica si eshatologie` este caracterizat de spiritul obictiv de analiza a unor aspecte ce tin in mod special de societatea contemporana. Este vorba de o incursiune in dorinta `spatiala` a omului de a-si regasi paradisul pierdut. Este vorba de mentalitatea ce a stat la baza migratiei catre pamantul nou – descoperit de Columb. America se prezenta in conceptia europenilor ca fiind un paradis terestru. Exploratorul insusi isi asuma un rol eshatologic in economia acestui eveniment. Colonizarea are la baza ideea reinoirii lumii crestine, o reincepere a istoriei sacre. Eliade nu uita sa sublinieze si rolul pe care Reforma l-a jucat in aceasta mitizare a continetului american. Sunt analizate starile ce au caracterizat miscarile puritane din Anglia si aduse in State – in `modul de viata american` - asa cum este el reflectat in cele din urma in operele mai multor scriitori americani (vezi subcapitolul `Nostalgia adamica a scriitorilor americani`).
`Initierea` este incadrata succint ca apartinand celor trei mari categorii: riturile de pubertate, societatile secrete (fie ele de barbati sau de femei) si samanismul. In descrierea acestora, autorul se foloseste de exemple actuale intalnite in societatile religioase australiene. Este realizat totodata o linie evolutiva a misteriilor – de la cele antice (asa cum erau ele percepute de lumea greco-romana) pana la cele tibetane.
Ultima parte prezinta o analiza a dualismului, a antagonismului unor categorii religioase. Si amintim pe Varuna si Mitra, yin si yang, antagonismul din cosmogonia californiana: Dumnezeu si vrajmasul sau, tricksterul etc. Oricum, autorul distinge doua categorii de polaritati – cosmice si cele legate in mod direct de conditia umana. Acestea, dincolo de opozitia dintre ele , prezinta de fapt un ansamblu, ele coexistand in mod paradoxal intr-o `coincidentia oppositorum` - cum o numeste Eliade.

Matematica avansata in Islamul medieval

In frumusetea si complexitatea geometrica a mozaicurilor intalnite pe peretii cladirilor din Islamul medieval, oamenii de stiinta au descoperit modele care sugereaza ca cei care au creat aceste opera au spart totodata si reguli matematice abia cunoscute astazi la inceputul secolului al XIII-lea.
Cercetatorii au descoperit astfel in aceste mozaicuri modele ale unor procedee matematice extreme de complexe, legate de notiunea quasi-cristalelor (structuri aperiodice socotite pana recent drept artefacturi) – notiune inca nelamurita cu 3 decenii in urma. Specialistii sunt de parere ca desenele medievale au fost realizate doar cu ajutorul unei linii si a unui compas. Peter J. Lu (doctorand in fizica la Harvard) a descoperit modelele geometrice pe un zid din Uzbekistan. `Artistii islamici au descoperit astfel modalitati de a reprezenta artistic quasi-cristale cu aproape 600 de ani inainte de a fi intelese in Vest.` a declarat acesta.

Sursa: New York Times

Taina Cununiei

Intr-una din lucrarile sale, Sf. Ioan Gura de Aur spunea: "Daca ne intemeiem familiile cautand lucrurile care plac lui Dumnezeu, vom fi potriviti pentru a supraveghea Biserica, deoarece, intr-adevar, familia este o mica Biserica. De aceea, este posibil sa- I depasim pe ceilalti in virtute, devenind niste buni soti si sotii."

Poate ca toti ne-am pus intrebarea "De ce cununie? De ce cununie religioasa?", "Iubirea dintre doua persoane ce doresc sa isi petreaca tot restul vietii impreuna, pana la moarte, nu este suficienta?" Este poate o intrebare fireasca. Raspunsul la aceasta intrebare nu are legatura cu acel crud "asa trebuie" sau "sa nu vorbeasca lumea", impedimente ce devin, de altfel, tot mai sterse in zilele noastre. Raspunsul este unul tainic, pentru ca asa este si cununia - o taina. Vedem adesea prin filme slujbe oficiate in parcuri, in care tatal isi conduce fiica la mire, unde tot ceea ce este important este acel "I do..." si sarutul final pasional. Cununia este mai mult decat atat. Cununia este o Taina. Dincolo de iubirea ce leaga doua persoane mai exista ceva. Acel ceva ofera valoare iubirii celor doi, ii ofera un caracter sacru: de legamant. Indemnul pe care Adam si Eva il primesc de la Dumnezeu in gradina Edenului este acesta: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti". Acest indemn cuprinde si binecuvantare, dar si responsabilitate, elemente constitutive ale unui legamant.

Daca privim istoria Vechiului Testament, Dumnezeu a incheiat numeroase legaminte: cu Noe, cu Avraam, cu Moise si cu David, fiecare implicand angajamentul Sau neconditionat de a implini o promisiune sau o obligatie cu valoare eterna. Lui Noe, si prin el intregii creatii, ii promite ca nu va mai pierde pamantul prin ape si asa mai departe in celelalte cazuri. Un nou legamant (Noul Testament) insa il reprezinta Biserica lui Hristos. Acesta este un angajament vesnic divin, dar si uman. Si aici ni se lamureste acel pasaj al Sf. Ioan pe care l-am mentionat la inceput. In cadrul Bisericii, expresia clara si deplina a acestui angajament o constituie Taina Casatoriei. Cununia este o mare taina pentru ca reflecta o alta taina - legatura dintre Hristos si Biserica Sa, asa cum se mentioneaza in Apostolul ce se citeste in cadrul slujbei de cununie. Aceasta legatura, acest paralelism este aratat in intreaga imnologie ortodoxa: "Hristos este Mirele Bisericii", "Biserica este Fecioara Mirelui, a lui Hristos" etc.

Privind din acest punct de vedere, Cantarea Cantarilor (scriere a Vechiului Testament) - aparent avand un caracter erotic - isi gaseste locul in Sf. Scriptura. Cununia este o taina intrucat, aici, cei doi isi prezinta iubirea in fata lui Dumnezeu si si-o argumenteaza pe baza legaturii de iubire ce exista intre Hristos si Biserica Sa. Este vorba de mai mult decat iubire, intrucat este o iubire jertfelnica, in care cei doi au puterea sa afirme reciproc aceasta responsabilitate, dupa modelul suprem al iubirii pe care Hristos a aratat-o Bisericii Sale. La aceasta este chemat mirele: "Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea...".

Prin Taina Cununiei, mirii fac un legamant curajos, intrucat este unul in fata lui Dumnezeu si au puterea si increderea sa asemene relatia lor cu relatia dintre Hristos-Dumnezeu si Biserica. Iata deci responsabilitatea. Insa in acelasi timp ni se arata si binecuvantarea. Este surasul lui Dumnezeu ce va incalzi legatura dintre cei doi, fara de care aceasta legatura s-ar pierde in egoism si lasitate. Dumnezeu surade la fiecare cununie, asa cum probabil a facut-o Hristos la nunta din Cana Galileii, savarsind prima Sa minune, desi "inca nu venise timpul Sau". Relatia celor doi va deveni una fructuoasa, asa cum se invoca in rugaciunea principala din aceasta slujba, ce aminteste de prosperitatea si fertilitatea patriarhilor Vechiului Testament. Cei doi sunt chemati sa stapaneasca natura - asa cum Adam si Eva au facut-o candva in rai, insa stapanirea naturii implicand si responsabilitati - sfintenia spatiului conjugal, fertilitatea lui - iubirea impartasita in trei - copilul, ce va desavarsi, de altfel, o relatie de iubire bipolara (eu - tu).

Bucuria insoteste aceasta slujba a Cununiei, acum fiind una din putinele dati in care se "danseaza" in biserica, intrucat "Iata, Fecioara a luat in pantece", implinind profetia lui Isaia ("Isaie, dantuieste..."). Cei care sunt martorii acestei bucurii sunt nasii. Ei aduc pe miri la altar, fiind garanti la randul lor prin propria lor casatorie. Ei vor fi de acum inainte modelul lor de convietuire, sprijinitorii si sfatuitorii mirilor. Ziua cununiei este o zi de bucurie, intrucat acum dragostea ce exista intre cei doi este afirmata si prezentata ca pe un altar in fata lui Dumnezeu, Acesta inapoindu-le jertfa, insotind-o de binecuvantarile de care au nevoie. Din acest moment, cei doi renunta la propriile identitati: eul fiecaruia va trai in celalalt, fiecare golindu-se pe sine, pentru a putea primi imaginea celuilalt in el. Este un act de renuntare, dupa un model sfant: cel al lui Hristos, insa o renuntare de bunavoie si fericita, intrucat prin aceasta Dumnezeu este invitat in relatia lor iubitoare si Dumnezeu ii binecuvinteaza la fel cum a mai facut-o, la o nunta din Cana.

Saptamana Patimilor

Saptamana Patimilor este cea mai marcanta saptamana din cursul unui an bisericesc, mai ales daca tinem cont de faptul ca este punctul culminant al unor stradanii spirituale, incepute in prima saptamana a Postului Mare, dar si daca privim retrospectiv la evenimentele traite de Mantuitorul Iisus Hristos impreuna impreuna cu Apostolii Sai in saptamana premergatoare Invierii Sale.

Este saptamana in care au loc cele mai importante evenimente din istoria mantuirii, incepand cu ultimele invataturi trimise de Hristos ucenicilor Sai si sfarsind prin Jertfa de pe cruce, punct culminant al intregii activitati a Mantuitorului - iertarea pacatelor omenirii. Postul inceput in urma cu patruzeci de zile este in aceasta saptamana mai aproape ca niciodata de adevaratul sau sens. Patima (sau pacatul devenit obisnuinta) se defineste drept un atasament `irational` fata de trup. Acesta din urma nu este, binenteles, rau din fire; el insa, a fost creat pentru a-i sluji sufletului. Acesta este si scopul exercitiilor ascetice ale Postului Mare: sa impuna treptat trupului o amprenta spirituala, duhovniceasca, `infranand miscarile carnii` prin ratiune (vazuta in acest context ca partea spirituala a omului).

Asceza este calea prin care revenim in raiul inchis de Adam. Prima porunca data lui Adam in rai a fost aceea de `a pazi postul`, adica de a-si stapani pofta, nemancand din pomul cunostintei binelui si raului. La sugestia sarpelui (diavolului), el a incalcat singura limita care i-a fost impusa de Dumnezeu, devenind victima lacomiei. De aceea, pentru ca lacomia ne-a facut sa iesim din rai, antidotul ei, postul, ne face sa revenim in el. Practica postului nu este una recenta. Exemplul cel mai dezvoltat de imnografi este cel al lui Moise, care s-a departat de popor si a postit timp de patruzeci de zile pentru a putea primi cele 10 porunci si insasi vederea lui Dumnezeu. La fel, fiecare credincios trebuie sa se retraga in sine insusi si sa posteasca patruzeci de zile pentru a se invrednici "sa vada pe Dumnezeu", sa vada divinitatea lui Hristos, in momentul Patimii-Invierii Lui. Modelul cel mai bun, insa, temeiul Postului Mare, este postul lui Hristos in pustie timp de patruzeci de zile. El a instituit astfel postul si asceza crestina, invatandu-ne sa ne cunoastem limitele: cu alte cuvinte, sa realizam efectiv acel "Cunoaste-te pe tine insuti". Asadar, Postul Mare este imitarea vietii pamantesti a lui Hristos. Privind din acest punct de vedere, participarea la slujbele bisericesti din Saptamana Mare (Saptamana Patimilor) nu inseamna nimic altceva decat participarea reala la evenimentele traite de Hristos: Cina cea de Taina, patimile si invierea Lui.

Aceste trei momente sunt cele trei puncte care marcheaza saptamana ce incepe odata cu Duminica Floriilor, sarbatoarea intrarii triumfale a Mantuitorului in Ierusalim. Faptul ca Saptamana Patimilor este o saptamana deosebita este aratat si de puternicul caracter de priveghere, dupa indemnul dat de Mantuitorul apostolilor Sai in gradina Ghetsimani: "Privegheati si va rugati ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul, neputincios"; de aceea slujbele ce se savarsesc in mod obisnuit dimineata (utrenia) se savarsesc seara (Deniile). Una dintre cele mai importante zile din aceasta saptamana este ziua de joi. Acum se aduce aminte de ritualul in care Mantuitorul a spalat picioarele ucenicilor Sai la Cina ce de Taina, dand astfel exemplu de slujire a oamenilor. Tot acum, la Cina cea de Taina are loc instituirea Tainei Euharistiei (Sf. Impartasanie) prin cuvintele rostite de Mantuitorul apostolilor Sai: `Luati, mancati, acesta este Trupul Meu, care se frange pentru voi`; `Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei Noi, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor`. La Denia de joi seara se citesc 12 evanghelii in care se relateaza vinderea Mantuitorului de catre Iuda, prinderea Lui in gradina Ghetsimani, lepadarea lui Petru, judecata Mantuitorului de catre farisei, condamnarea lui la moarte, sub privirile neputincioase ale romanului Pilat din Pont.

Ziua de vineri este caracterizata de un post deosebit, credinciosii tinand in aceasta zi post negru (nu se consuma nici un fel de mancare si nu se bea apa). Este o zi de profunda tristete, intrucat este ziua rastignirii Mantuitorului, a mortii si a ingroparii Lui. Din acest motiv, in aceasta zi nu se savarseste Liturghie (este o zi aliturgica). Denia de vineri seara sau slujba prohodului, ne poarta in procesiune alaturi de cei care l-au ingropat pe Mantuitorul (femeile mironosite si Iosif al Arimateii), zi in care toti credinciosii canta: `In mormant, Viata, pus ai fost, Hristoase...` Acum credinciosii inconjoara biserica de trei ori, avand in maini lumanari aprinse ? trimitere la cele trei zile in care Mantuitorul a stat in mormant. La intrarea in biserica se trece pe sub Sf. Epitaf ( panza pictata cu scena punerii in mormant a trupului Mantuitorului ? care de altfel, in restul anului se afla pusa pe Sf. Masa, in altar, simbol la randu-i al mormantului lui Hristos). Aceasta trecere simbolizeaza identitatea dintre noi si Hristos, intrucat coboram impreuna cu El in moarte, pentru ca in noaptea Invierii sa inviem odata cu El, dupa cum se si canta intr-un imn religios: `Astazi ma ingrop impreuna cu Tine, Hristoase...`

De altfel, invierea Mantuitorului reprezinta un temei pentru credinta in propriile noastre invierii, intrucat Hristos s-a facut "incepatura celor adormiti", sperand in cuvintele adresate talharului pe cruce: `Astazi vei fi cu Mine in rai`.

Participarea la aceste evenimente, dincolo de forma rituala in care ele sunt imbracate, nu inseamna nimic altceva decat identitatea drumului pe care il urmam cu modelul drumului Crucii parcurs de Mantuitorul. Binenteles, crestinii rastignesc patimile, mor pacatului si inviaza deodata cu Hristos, imbracati intr-o noua `haina` sufleteasca cea a luminii, dupa cum se va numi si saptamana ce urmeaza Invierii - Saptamana Luminata.

Cultul Soarelui - Cele 13 Turnuri

Unul dintre cele mai vechi observatoare solare din America a fost descoperit de curand, informeaza BBC.co.uk., sugerand existenta unui cult complex al Soarelui in zona.

Strucutura – veche de 2300 de ani, numita `Cele 13 Turnuri` a fost descoperita in sit-ul Chankillo – Peru de aproape un secol, insa abia acum arheologii au realizat simbolismul acesteia.

Arcul descris de constructie este incadrat de doua turnuri pt. observatie care corespund rasaritului Soarelui dar si a pozitiei anuale a acestuia. Intregul sit acopera o suprafata de 4 km patrati si ar fi de fapt un centru ceremonial.

Prof. Ivan Ghezzi (National Institute of Culture, Peru) crede ca zona era locuita de o populatie care adora Soarele, observatorul fiind folosit pt. a marca sarbatorile din timpul anului.

Cenzura icoanelor si Antipa

A fost ceva valva prin presa si nu numai, despre scoaterea icoanelor din scoli... se vorbeste despre libertate religioasa, despre influenta etc. In mod sincer, trebuie sa recunosc ca problema merita discutata... de altfel, cred ca a si fost... De la motive legate de identitate nationala, la scopul didactic al acestora sau acordul unei majoritati ortodoxe - totul a fost analizat si aprobat in cele din urma.
Mi se pare insa demn de discutat si un subiect precum `Muzeul Antipa`.

Cand am vizitat muzeul acum vreo 4 ani imi amintesc de imagini sau chiar zone destinate teoriei evolutioniste... un tablou in care de la soparla la om asa cum il stim noi astazi, erau proiectate toate etapele prin care am fi trecut. De la asta pana la manualele de biologie care vorbesc despre evolutie ca un dat stiintific sunt tot atatea probleme care trebuie abordate. Teoria evolutionista ramane ceea ce a fost dintotdeuna - o teorie; mai mult decat atat, este stiut faptul ca din ce in ce mai multi oameni de stiinta o considera depasita. Originile vietii raman un mister din punct de vedere stiintific...
Revin la Antipa... Un reprezentatnt al unei Biserici Evangheliste din Kenya a luat o astfel de atitudine in ceea ce priveste Muzeul National din Nairobi: `Protestam impotriva mesajului transmis conform caruia fosilele expuse sunt dovezi ale evolutiei omului`. Atacul nu se indreapta impotriva expunerii fosilelor in sine si impotriva evidentei sugestii ca acesta este trecutul omului. Reputatia pe care astfele de muzee o poarta poate parea o garantie pentru astfel de supozitii... ceea ce nu este corect.

Legalizarea prostitutiei

Ministrul Internelor, D-l Blaga, a vorbit recent intr-un talkshow TV despre un proiect de lege ce prevede legalizarea prostitutiei in Romania. Problema nu este cu siguranta una noua. Un semnal de alarma trebuie ridicat in ceea ce priveste moralitatea acestui act: legalizare nu inseamna normalizare d.p.d.v. moral. Prostitutia ramane in continuare un act imoral.

1. Speranta ca legalizand practica se va micsora rata de practicare este una falsa. Este ca si cum ai incerca sa legalizezi crima pentru a scadea criminalitatea...

2. Impactul social va fi mai mare decat pana acum: imaginea asupra familiei, asupra sexualitatii in sine etc

3. Faptul ca statul ar avea de castigat (taxe etc) nu constituie un motiv pentru legalizare... statul ar avea de castigat si daca ar incasa bani in urma adoptiilor internationale, insa nu e cazul, nu?

4. Asociatiile umanitare, dar mai ales cele feministe ar trebui sa ia masuri, intrucat legea ar putea afecta demnitatea femeii in general, imaginea acesteia si a propriei sexualitati. Este adevarat ca prostitutia nu are legatura teoretic cu un anumit sex, insa procentual... femeile sunt cele mai afectate de aceasta situatie.

5. Ar trebui sa se tina cont de o opinie a majoritatii populatiei. Faptul ca un barbat de exemplu, care desi a apelat la serviciile unei prostituate, nu va recunoaste totusi acest lucru sustine o anumita imagine asupra fenomenului - lucru ce nu poate avea decat efecte negative.

6. Legalizarea prostitutiei inseamna tocmai recunoasterea din partea autoritatilor a propriei neputinte in ceea ce priveste problema in sine, practic renuntandu-se la lupta cu cauzele acesteia si incercandu-se ameliorarea efectelor. Nu se mai incearca astfel stoparea prostitutiei ca practica, oferindu-se solutii - protectie sociala, locuri de munca, servicii medicale potrivite, educatie corecta a sexualitatii etc, ci se limiteaza la a se stopa efectele.
Lupta trebuie dusa in cu totul alta directie (`raul` trebuie taiat de la radacina).

Statistici de luat in calcul:

- Peste 90 % dintre prostitutate au suferit in copilarie abuzuri sexuale (incest etc)

- 70% dintre ele cred ca faptul ca au fost abuzate in copilarie le-a determinat sa devina prostituate

- 2/3 dintre ele au devenit prostituate inainte de 16 ani

- practica este in medie de 4 ani/persoana

- 96% dintre prostituatele juvenile au fost fugare

- 75% incearca sa se sinucida

- 15% dintre persoanele care comit suicid au legatura cu prostitutia