marți, 20 martie 2007

`Freud si Jung despre religie` - Michael Palmer - notite


Sigmund Freud s-a nascut la 6 mai 1856, in orasul catolic Freiburg din Moravia, fiind cel mai mare dintre cei opt copii procreati de negustorul de lana Jacob freud si cea de-a doua sotie a sa, Amalia, ambii descendenti din evreimea galitiana. In 1859, familia s-a mutat la Leipzig, iar in 1860 la Viena, unde Freud a ramas pana in iunie 1938, cand, ca urmare a invadarii Austriei de catre Hitler, s-a refugiat in Anglia. A murit la Londra, in ziua de 23 septembrie 1939.


Religia ca nevroza: refulare si complexul lui Oedip


Freud a fost fascinat de religie o buna parte a vietii sale. O idee principala a tineretii sale, reluata in `Totem si tabu` (1913) este aceea ca nevroza obsesionala poate fi considerata drept un pandant patologic la religie, un fel de religiozitate individuala, functionand ca o nevroza obsesionala universala. De ce? Fiindca - observa Freud - `exista asemanari frapante dintre ceea ce numim actiuni obsesive la suferinzii de afectiuni nervoase si ritualurile prin care credinciosii dau expresie pietatii lor`.

Despre complexul lui Oedip, Freud sugereaza ca psihanaliza vorbeste despre credinta in Dumnezeu in aceiasi termeni in care vorbeste despre complexul patern. Astfel, in plan psihologic, Dumnezeu nu este altceva decat un tata sus-pus.

Refularea - este mecanismul prin care spiritul opreste trairea traumatica din trecut, sau emotiile asociate cu aceasta, sa treaca din inconstinet in constient.
Totem si Tabu (1913)
Cuprinde 4 eseuri. Primul dintre acestea - `Teama de incest` analizeaza tabuul legat de incest ceea ce a generat practicile exogamice ale triburilor. In virtutea unui totem - stramosul comun al clanului, membrii tribului sunt inruditi. De aici frica fata de incest.
Cel de al doilea - `Tabuul si ambivalenta impulsurilor afective` scoate in evidenta similaritatea dintre nevrotici si societatile totemice: si unii si altii sufera de `boala tabuului`. Mai mult, `ambivalenta` este mai evidenta in dorinta de a face ceea ce este interzis: `in inconstientul lor, mai degraba le-ar incalca (n.n. interdictiile), dar le este teama sa o faca. Si le este teama tocmai pentru ca ar avea pofta sa o faca, iar frica este mai tare decat dorinta.` Astfel Freud explica cum cel care incalca tabuul devine la randu-i tabuu. Tribul are grija insa ca orice violare sa fie aspru pedepsita, tocami pentru ca nimeni sa nu imite violatorul.
Cel de al treilea - `Animism, magie si atotputernicia ideilor` il arata pe Freud un urmas al lui E. B. Tylor (1832-1917), cel care aseza animismul la baza religiei. Analiza lui Freud pleaca de la `omnipotenta ideilor`. Conceptul are la baza cazul `Omului cu sobolani` (Ernst Lanzer) - pacient nevrotic al lui Freud. Acesta considera ca daca se supara pe un trecator de ex., acesta va muri, simtindu-se vinovat pt. aceasta. `Omnipotenta ideilor` inseamna astfel o supraestimare a puterilor spiritului de a controla lumea exterioara. Freud aplica aceasta idee la animism. Pentru a stapani spiritele care anima lucrurile, omul a nascocit un intreg sistem de invataturi - numit general `vrajitorie` sau `magie`.
`Reintoarcerea infantila la totemism` -al 4-lea eseu, este o reluare a teoriei lui Darwin despre hoarda primitiva.

Niciun comentariu: