Cu oarecare strangere de inima am inceput sa citesc `Ma numesc Rosu` de Orhan Pamuk; cu strangere de inima pentru ca au fost ceva discutii referitoare la valoarea cartii. Nu am citit (cred) nici una dintre lucrarile concurente la vremea aia (2006) in ceea ce priveste premiul Nobel pentru literatura. Insa asta e o carte de Nobel. Cu rabdare pe care doar un `oriental` o poate avea, Pamuk contureaza in culori vii un tablou al dragostei, al mortii, al luptei dintre Orient si Occident. Subiectivismul (pt. ca fiecare capitol este descris din perspectiva unui anumit personaj) creioneaza o miniatura de basm – cu obiecte insufletite, ganduri patimase, erotism privit prin valul unei femei musulmane. Poate ca autorul tradeaza, asemeni miniaturistilor din Istanbul, valorile lumii islamice, insa antagonismul dintre `comunismul` oriental si `individualismul` occidental, intre idea obiectului si obiectul in sine, face din cartea lui o pata de culoare in peisajul gri al literaturii contemporane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu