Istoria neschimbata a nervozitatii

Oamenii nu se schimba prea mult intr-o suta de ani. Vorbind despre nervozitate, S. Freud ii citeaza pe cei doi domni de mai jos:



Christian von Ehrenfels (1907): “In familia noastra am devenit toti nervosi pentru ca am vrut sa fim ceva mai buni decat putem fi dupa obarsia noastra. Nervozitatii ii cad prada tocmai urmasii acestor tati care, provenind din conditii simple si sanatoase de la tara, vlastare ale unor familii grosiere dar puternice, vin in marele oras ca niste cuceritori, iar copiii lor se ridica in scurt interval de timp, la un nivel cultural inalt”

W. Erb (1893): “Reiese cu claritate dintr-o serie de fapte generale: la extraordinarele cuceriri ale contemporaneitatii, la descoperirile si inventiile din toate domeniile, la mentinerea progresului fata de concurenta in crestere s-a ajuns doar printr-un mare travaliu spiritual si ele nu pot fi intretinute decat printr-un astfel de travaliu.

Pretentiile de capacitate de munca ale individului in lupta pentru existent au crescut considerabil si individual nu le poate satisface decat cu uzul intregii sale forte spiritual; in acelasi timp, au crescut in toate cercurile si trebuintele individului, pretentiile de a savura viata; un lux nemaiauzit s-a raspandit in straturi ale populatiei care nu fusesera mai intainte atinse de acesta; pierderea religiozitatii, nemultumirea si aviditatea au patruns au patruns in cercuri ale poporului din ce in ce mai largi; prin circulatia care creste nemasurat, prin retelele mondiale de sarma ale telegrafului si telefonului s-au schimbat total relatiile in modul de viata: totul se petrece in graba si iritare, noaptea este folosita pentru a calatori, iar ziua pentru a face afaceri, chiar “calatoriile de placere” se transforma in hartuiri ale sistemului nervos.

Marile crize politice, industrial, financiare produc incitarea unor cercuri ale populatiei mult mai largi decat pana acum; participarea politica a devenit generala; luptele politice, religioase, sociale, activitatea de partid, agitatiile in jurul alegerilor, viata de asociatie care creste nemasurat inflameaza capetele, oblige spiritele la eforturi mereu noi si rapesc timpul pentru distractie, somn si odihna; viata in marile orase devine tot mai rafinata si mai nelinistita. Nervii vlaguiti isi cauta recreatia in excitatii crescute, in placer puternic condimentate, ca prin acestea sa nu obtina decat o si mai mare oboseala…”