Stau si traiesc

Satul Chiriteni din judetul Neamt. Un batran de 90 si ceva de ani vorbeste cu seninatate despre viata. Am postat mai jos `scriptul`: "Din 1956 încoace s-a cam stricat lumea. Le-am moştenit de mic copil. Mama şi tata ne lua cu nuiaua. Noi ceream mâncare acasă şi mama cu tata ne luau cu nuiaua: “La rugăciune, la rugăciune şi apoi mâncarea”. Nu-ţi dădea mâncarea dimineaţa, ca porcul. Până la prânz făceam rugăciune. Şi mama şi tata făceau mătănii. La miezul nopţii se sculau. Cânta cocoşul, nu aveam ceas - nu erau nici maşinăriile astea. Şi cânta cocoşul … Să-l fi văzut când bătea din aripi … “Acum sculaţi! Sculaţi, că acum scapă diavolul din iad, acum se duce în iad - când bate cocoşul din aripi. E ora 12. Sculaţi-vă!” Ne sculam şi stăteam în genunchi. Ei făceau mătănii. Totdeauna ne-a ajutat Dumnezeu, nu ne-a lăsat. Am fost în război şi întotdeauna m-a ajutat Dumnezeu. Nu m-a lăsat. Veneau gloanţele pe lângă mine. Mureau ca şi cum ar fi … Cădeau ca nişte stânci … Trăgeau cu mitralierele, cu tunurile, şi ne duceam înainte. Nu aveam frică. Pentru credinţă aveam curaj … Omul cu sufletul curat are curaj; nu se teme de moarte. Nu! Îi place moartea. Aşa şi eu - când e voia lui Dumnezeu, să mă ia. Când o vrea El. Eu stau şi trăiesc. Îi mulţumesc în tot ceasul că m-a păzit şi mă ţine sănătos. Nu mă doare nimic. Doar că sunt slab ... Ani mulţi … În rest nu am dureri; m-a păzit Dumnezeu. Nu am luat nici o doctorie. Am fost slab iarna asta şi, de când m-a împărtăşit părintele, m-am înviorat, m-am dus iar la biserică. Îmi era dor … Îmi place să fac, să stau cu gust … să pot şi eu măcar oleacă. A fost frumos. Mulţumim lui Dumnezeu … şi la patria noastră română şi creştină să-i dea Dumnezeu flori şi fericire. Să ajungeţi anii mei, toţi băieţii!"