Acelasi povestitor fantastic din `Versetele satanice`. Salman Rushie are rabdare cu scrisul. Incet, incet, creioneaza tabloul unei lumi fantastice, cu simtul artistic pe care doar un oriental il poate avea. Este inutil sa vorbesti intr-o incercare de recenzie a cartii `Seducatoarea din Florenta` despre impeltirea planurilor: real-imaginar, Occident-Orient, persoanalitati reflectate in oglinda (Garcia Marquez reuseste si el magistral asta in `Un veac de singuratate`). Este unitil sa vorbesti despre tablourile iubirii sau cele ale actiunii. Mi-ar fi foarte greu sa fac asta, pentru ca lectura romanului asta e ca un fum de tamaie. Te inconjoara vizual, iti satisface toate simturile olfactive si dupa ce trece ramai cu imaginea unei povesti pe care o stii, dar nu vrei sa o spui la nimeni... asa cum Vespucci(Mogor dell'Amore) se incapataneaza sa o faca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu