Ce iti poate trezi cuvinte precum „Ce e asta, copile? Ce vrei să faci cu sfoara asta? Nu-mi lega mâinile! Te rog, nu-mi lega mâinile! Nu mă legaţi! Nu e voie să ne legaţi. Nu ne legaţi, măi! Ruşine! V-am crescut ca o mamă. Staţi la un loc, mă! Ce aţă e asta? Îmi rupeţi mâna. Daţi-mi drumu' la mână! Ce e asta?". In fiecare an, retraiesc cronica unei executii. De Craciun. Ce sentiment imi trezeste mie? Simti cum sangele se incalzeste si iti creaza un gol in stomac. Greata. Repulsie. Un soi de curiozitate morbida care iti face creierul sa vuiasca. Acelasi lucru il simt si cand citesc `Zidul` lui Sartre. In fata mortii programate, omul se transforma. Imaginea lui se creioneaza ca o halca de carne taiata adanc. Cu claritate vezi firisoarele mai subtiri, mai groase care strabat un muschi sau fasia aia de grasime ce imbraca un tot, ca o pielita. Simti mirosul de crud, ce iti trezeste o stare de lesin, de moleseala. O halca de carne.
Se ia o bucata de carne (porc sau vita), se cresteaza adanc si se aseaza in tigaia incinsa. Se consuma calda, cu garnitura de cartofi si muraturi.
Brusc, imaginea halcii de mai devreme se schimba. Apetisant, pofticios. Justificabil.
`Trebuia sa moara. Era singura solutie`. Justificabil. Corect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu