`Existenta noastra se poate incheia in aceasta apoteoza`, spune batranul in piesa `Scaunele` -- Eugen Ionesco, in regia lui Felix Alexa, cu Oana Pellea si Razvan Vasilescu in rolurile principale. Si nu are cum sa nu te buseasca tristetea cand vezi `apoteoza`. Am vazut piesa la Bulandra si mi-a placut. Mult… Magistral se aduna franturile realitatii existentei noastre: deosebirile dintre sexe, dialogurile inutile, politeturile, oamenilor carora le facem loc in viata noastra desi nu au ce cauta pe acolo, visurile de marire, izbucnirile de noblete, nostalgiile, umorul, amintirile – fie ele si trunchiate – o viata de OM prezentata dupa cum ar spune unii cu cinism. Eu ma rezum la o viata de OM, pentru ca daca atunci cand am citit piesa intr-adevar cinismul lui Ionesco m-a izbit cu justetea lui, acum, dupa piesa, m-am lasat umanizat de interpretarea actorilor. Si asta m-a facut mai trist. `Realitatea` atat de superficiala ce ne caracterizeaza este zdrunciata profund de niste scaune. Spatii goale, de non-sens, vid si inutilitate umplu din plin, palpabil acest grotesc spectacol pe care il putem numi generic propriul univers.
Cumva, totusi, am plecat de la spectacol cu o senzatie de optimism. Parca ai vrea sa faci mai mult, sa dai cu adevarat valoare propriului spectacol. Raman insa trist pentru ca stiu ca voi continua sa port dialoguri cu personae invizibile, voi rade ca prostul la `poante` ce in realitate nu au umor, voi vorbi cu nostalgie despre vechile iubiri si voi sustine ferm ca am ceva important de zis.
Un comentariu:
Mihai ...iti multumesc pentru aceste cuvinte.Am fost si eu la Scaunele la Bulandra si mie mi se pare magistrala interpretarea Oanei Pellea si a lui Vasilescu.Ai talent, ar trebui sa faci cronica teatrala.Exact ce ai exprimat atit de bine, am simtit si eu.Multumesc inca odata.
Trimiteți un comentariu