Am citit un articol interesant in NY Times cu urmatorul titlu: `Saving a Squirrel by Eating One`. Ma rog, articolul vorbeste despre faptul ca in Marea Britanie veveritele au devenit un `articol culinar` din ce in ce mai des solicitat.
Desi veveritele sunt halite de englezi teoretic inca din timpul celui de al doilea razboi, acum cererea este una cat se poate de serioasa. Dincolo de ceva probleme `estetice` pe care unii englezii le au - cum ca ar trebui sa iti fie mila sa halesti animalutul asta vivace, cu privire jucausa si inteligenta, adorat de copii, totul tacamul asta are si un aspect pozitiv. In numar foarte mare, rudele lui Dale trebuie tinute sub control, mai ales ca specia gri - importata din SUA ameninta sa extermine localnicele britanice de culoare rosie. Asadar, halind o veverita gri, salvezi una rosie - caramizie.
Partea interesanta pentru mine este daca o astfel de decizie - de a manca un animal destul de dragut, poate fi influentata de gandul ca astfel salvezi un altul - la fel de dragut, insa de alta culoare. Daca e sa mergem la o scara mai mare, problema devine una cel putin etica, as zice. Sigur, veveritele nu fac parte din spectrul nostru de preocupari morale...