Maxime Le Forestier - L'homme au bouquet de fleurs

Trick!

A trecut si Halloween-ul asta… Suna ciudat… Insa realitatea asta este: Halloween-ul a devenit o sarbatoare internationala. Nu am o problema cu asta, dimpotriva. Dupa ce am citit `Sacrul si profanul` orice veste ce ar reflecta un timp sau spatiu deosebit de cel profan ma bucura. In cele din urma, interesul pentru ceva de depaseste simple ratiuni ale societatii consumiste in care traim este imbucurator. Imi aduce aminte ca si omul contemporan este om si omul este o fiinta religioasa, nu?

Halloween-ul ma sperie insa… Este cel mai bun exemplu de superficialitate. O lume intreaga il sarbatoreste doar fiindca in America copiii primesc dulciuri, iar la noi se mai bucura omu` de o petrecere mascata dupa ce iese de la birou. Eventual ceva cadouri cu dovleci si vrajitoare pe bat. Dincolo de aspectele comerciale, ma sperie superficialitatea… nu este timp sacru… Este un exemplu cras despre cum o lume demistificata ce se indreapta spre autosuficienta acapareaza prin superficialitate laturi spirituale. Omul contemporan este prea ocupat pentru a da atentie cu adevarat unor aspecte spirituale. Insa are nevoie de ele… si le mascheaza prin astfel de prilejuri de manifestare a nevoiei personale de transcendent. Nici macar nu e constient de asta… Este un surogat al unei trairi spirituale, o ciocolata sa tina de foame…

Nu mi s-ar parea insa in cele din urma ceva atat de important, mai ales ca este greu de crezut oricum ca o sarbatoare `pagana` de mult apusa ar putea avea ceva ecouri reale in planul trairii personale. Insa acelasi lucru se intampla si cu Craciunul, cu Pastile… Nu mai avem timp sau resurse sa acordam cu adevarat atentie unor astfel de sarbatori… Incet dar sigur colindatul devine un `trick or treat` de iarna, iar Craciunul ceva ocazie de primit cadouri… Pastile este atat de `obositor` daca trebuie sa urmam si noi un drum al Crucii, daca trebuie sa murim si sa inviem alaturi de Hristos… Nu e mai simplu sa luam masa in familie, un gratar, un ou rosu si ceva `iepurasi`? E… Ne amagim ca mergem sa luam lumina de la biserica, ne amagim ca suntem niste oameni religiosi…

Suntem atat de profani in timpul pe care il consideram a fi sacru incat devenim nuli din punct de vedere spiritual. Ne amagim… Trick!

Umor divin

Legea iudaica ce interzice recoltarea produselor anuale in fiecare al saptelea an determina chiar si pe cei mai stricti `sionisti` sa cumpere mancare de la fermierii palestinieni, informeaza Reuters.

Confom legii mozaice, agricultorii trebuie sa ingaduie pamantului `sa se odihneasca` (cf. Ies. 23, 10-11) in fiecare al saptelea an – ceea ce inseamna ca nu trebuie nici sa semene, nici sa recolteze ceva ce ar creste in acel an.

Pana acum, fermierii au relativizat legea, limitandu-se la a nu vinde acel pamant unui necredincios (ne-evreu) in anul respectiv.

Anul acesta, mai multi militanti ortodocsi sustin respectarea exacta a legii mozaice si isi indreapta atentia catre recoltele palestinienilor – ironie in contextul conflictului dintre cele doua natii.

`Dumnzeu vrea ca sa ne aducem aminte ca nu noi, ci El este stapanul acestui pamant` a declarat rabinul Shner Revach.

Dincolo de mesajul atat de benefic pe care legea mozaica in sine il transmite -responsabilitatea fata de pamant si intelegerea adecvata a `stapanirii` pamantului, nu pot sa nu vad ce simt al umorului frumos are Dumnezeu.

Vorbe...

Azi a murit cineva. Nu azi – vineri. Am vazut-o pe femeia asta pentru prima data acum 2 saptamani. Am fost sa la ea cu treburi - hai sa spunem spirituale. Era paralizata. Slaba. Statea singura intr-o incapere micuta. Un frigider, TV si un pat. Tavanul din placi de PFL – de-alea subtiri. O usa cu geamuri din acelea mici – patrate. O icoana pe perete si o candela. Aprinsa. Nu stiu daca era curat fiindca veneam eu sau asa pastrau copii – un domn pe la 50 de ani cu sotia.

Sambata a venit nora sa imi zica ca a murit `mama Ileana`. Avea ochii un pic lacrimati – nu stiu daca de la vantul de afara sau fiindca tocmai plansese. Am zis ca a plans. Se aseaza un fel de pace asupra unei astfel de case… Nu pot sa explic. Ca o liniste definitiva si reconfortanta. Nu mai exista lupta – probabil de asta.

De ce scriu despre tanti Ilena? Pentru ca tanti Ileana sta acum intr-un cosciug pe o masa, intr-o incapere micuta, cu tavanul din placi subtiri de PFL. Si o candela. Aprinsa. Altceva? Pai i-am zis acum vreo 2 saptamani ca o sa fie bine…

Portocaliul nu mai miroase a libertate

Citesc in dimineata asta o stire pe BBC conform careia Dalai Lama a primit o medalie din partea presedintelui Bush. Chinezii au avut ceva reactii, insa presiunea este destul de mare. Bush este la randu-i presat de motive economice si mai ales de criza nucleara cu Iran-ul si Coreea de Nord.

Liderul tibetan a aparut in ultimii 17 ani (zic 17, pt. ca de atata informatie ne-am bucurat si noi) si a fost premiat, aprobat si `sprijinit` de majoritatea marilor puteri. Anul asta un filmulet era cat pe ce sa ia un Emmy. Un filmulet in care tibetanii sunt `impuscatii precum cainii` - parca zicea cameramanul roman.
Nu stiu daca are rost sa vorbesc de occidentalizarea lui Dalai Lama. Spun doar ca roba aia portocalie – un adevarat brand, nu? nu mai miroase a libertate de mult, la fel cum miros niste poze de le-am vazut intr-un album despre Tibet. In corturi carpite si frumos colorate, cu magarusi parosi si iarba batuta de vant, tibetanii isi traiesc drama. Traiesc ceea ce ei numesc viata. Credeam ca nu exista popor mai aplecat spre propria tragedie decat romanii. Exista...

Fake Life

Some lyrics about today`s life:

I pour all my blood on your ignorance
to awake
that you inside, outside, beside your whispers,
that quake
that you use to calm down with some artificial diversion -
you look solicitous ‘bout your social status dimension
but you know you’re faking,
you feel the hollow, you’re shaking
all the way.

From my side you’re not looking very well -
so pale,
the night seems to be your way of forgetting
the day
when you work for those rich guys who don’t know who the hell you are,
for the papers that pay for the pressure stirring your blood and scar
your foolish patience with a shooting star.


They covered your eyes with a fake life,
tv and magazines present the ideal wife,
terrorists threaten your promotion time -
give me a break, I don’t give a dime
for this cheap way of buying your breath and supply
you’re numb with illusions of comfort and try
to steer clear of the truth that it’s just about ourselves -
we have to dig deep, not someone else...

The Lyrics are from the song `Fake Life` played by Byron (`Forbidden Drama`, 2007)

Short walk on a sunday afternoon... Lipscani

DATA - Africa needs help

`Atunci cand esti prins in saracie, nu esti liber. Atunci cand niste legi comerciale te impiedica sa vinzi mancarea pe care o produci, nu esti liber` si-a inceput solistul U2 discursul joi noapte (27 septembrie) – atunci cand a primit Medal of Liberty din partea presedintelui Bush.`Atunci cand esti un calugar din Burma si esti impiedicat sa intri in propriul templu din cauza mesajului vostru de pace... atunci, nici unul dintre noi nu este liber` a continuat Bono.

Organizatia lui Bono – DATA a reusit sa salveze de la infiintarea sa din 2002 peste 2 milioane de vieti in lumea intrega.

Fact:

`HIV/AIDS killed 2.1 million people in Africa in 2006. Tuberculosis (TB) killed approximately 550,000 people in the region last year, and at least 1 million people die from malaria each year, mostly children in Africa. These global pandemics disproportionately affect the poorest of the poor. Africa is by far the hardest hit: More people die every single month in Africa from AIDS and malaria alone than died in the entirety of the 2004 Asia-Pacific tsunami. Just as startling are the number of children who are left behind. Today in Africa there are 12 million AIDS orphans and that number is expected to climb to 18 million by 2010.`

41% dintre africani traiesc cu mai putin de un dolar/zi.

50% din populatia Rwandei - mai putin de 18 ani.

46 de ani – media de varsta a unui african.

7 700 de africani sunt infectati cu HIV zilnic.

1 milion de copii mor anual in Africa din cauza malariei. O panza pt. tantari costa 6 dolari...

5 800 de africani mor zilnic de SIDA.

Biserica Sf. Treime Bobesti

Biserica Sf. Treime din Bobesti, Glina a fost construita de Constantin Balaceanu, in 1825. Pe piatra de pisanie sunt trecuti, alaturi de acesta, sotia sa - baneasa Sultana si cei 4 fii Stefan, Constantin, Grigorie si Ioan.

Iata o scurta biografie:

Constantin Balaceanu (1764-1831), al cincilea din neam cu acest nume, a fost descris ca “una dintre cele mai stralucitoare figuri” din familie. Citea si vorbea limbile franceza si neogreaca, fiind si un bun cunoscator al celor doua culturi.

Gheorghe Lazar l-a considerat un adevarat carturar, apartinand unei generatii de oameni instruiti, printre care Iordache si Dinicu Golescu, Ion Cantacuzino. Cand avea 20 de ani s-a recasatorit (prima sotie ii murise) cu o fata bogata si de neam, Sultana Parscoveanu. Au avut patru baieti si doua fete, de educatia carora s-a ocupat.

Traditia Balacenilor secolului al XVIII-lea cerea sa-si puna copiii sa invete carte. Constantin era stapan pe cea mai mare parte a domeniului de la Balaci, cu toate satele din jur, pe care l-a sporit prin achizitionarea altor mosii. A fost proprietar la Stolnici si la Coslegi, unde de asemenea si-a marit mosiile cumparand pamant de la mosneni. “Pe langa aceste mari proprietati agricole, cu terenuri arabile, vii, livezi, paduri, izlazuri, iazuri, conace, mori, carciumi si toate acareturile, mai avea case, pravalii, ateliere, brutarii s.a. in Bucuresti”, scria Constantin Balaceanu Stolnici in “Saga Balacenilor”.

Pe langa principalele lui mosii a ctitorit biserici. Fiind un bun gospodar, a reusit sa ajunga unul dintre cei mai bogati boieri ai tarii si cel mai instarit dintre toti Balacenii, din toate timpurile.

Religia sau magia `omului elefant`

Citesc aproape zilnic o stire despre scientologie. De la vedete convertite ce si-au gasit identitatea propriei sacralitati in mancat de placente la proteste din partea conservatorilor germani sau mai cine stie ce, lumea vuieste. Este scientologie o religie? Mai rau, este religia un trend?

Pai in cazul asta este.. din ce in ce mai multi se indreapta spre `lumina`, fiindca vreun erou hollywoodian a ajuns un model de religiozitate. Religia tinde sa nu mai fie o punte spre divinitate, ci o urmare a unor modele atat de umane, incat ti se face scarba cand te gandesti ca as putea sa vad un exemplu in Madonna (ce ironie – coincidenta de nume) – daca as vrea sa ma fac cine stie ce mistic evreu sau in Tom Cruise. Si atunci?

Ca sa ramenm in sfera `artistica` am fi toti niste `oameni elefanti` si am striga cat ne-ar tine plamanii: `Nu sunt un animal!`. Atat de subiectiva a devenit o eventuala discutie despre religie si atat de abstracta notiunea de Dumnezeu, incat, asemeni vreunei etape evolutioniste, ajungem sa adoram `semi-zeii`. Si intre Ahile si Brad Pitt nu este decat un cadru. (Stiu ca Ahile nu era adorat si Brad Pitt nu are treaba cu scientologia, desi ce preot frumusel ar fi...nu?).