Intr-o stire preluata via Reuters, cotidianul Washington Post comenteaza intalnirea de astazi (4 mai) dintre papa Benedict si fostul presedinte iranian Mohammad Khatami. Acesta din urma a declarat ca `ranile dintre crestini si musulmani sunt inca foarte adanci`, facand referire la controversatul discurs din septembrie 2006 a suveranului pontif.
`In mod sigur, o intalnire cu Sfantul Parinte nu poate fi suficienta pentru a vindeca aceste rani, insa facem eforturi mari pentru a incepe vindecarea acestora` a spus Khatami.
In septembrie, papa a citat un imparat bizantin al sec. XIV, care spunea ca Islam-ul nu a adus decat rau lumii si ca se imprastie prin sabie, o metoda irationala si contrara naturii divine. Papa si-a cerut scuze pentru mesajul inteles gresit dupa numeroase proteste, incluzand atacuri in Orientul Mijlociu si uciderea unei calugarite in Somalia.
Cei doi au discutat despre promovarea pacii in lume, despre gasirea radacinilor comune ca religii monteiste.
`Daca societatile crestine si islamice ar putea sa se bazeze pe dragoste si dreptate si am lupta impotriva violentelor si extremismului... atunci am avea un inceput foarte bun`. Khatami a mai spus ca nimeni nu trebuie sa foloseasca numele lui Dumnezeu pentru a instiga la razboi sau ura sau sa vorbeasca ignorant despre cruciade.
De asemenea, ambele religii trebuie sa intre intr-un dialog practic si sincer pentru a obtine pacea si a elimina terorismul si razboiul`.
Ma intreb daca vom reusi in acest context politic-social actual sa depasim diferentele religioase... Pacea poate fi un obiectiv de atins? In ce masura contribuim la extremismul celor de alta religie si in ce masura contribuie ei la al nostru?Nu stiu unde si cum vom gasi o cale... Insa devine imperativ.
