Primul roman venit la munca in Mare Britanie dupa ridicarea restrictiilor pentru Romania si Bulgaria, la 1 ianuarie 2014, isi face partid in Regat.
marți, 15 aprilie 2014
marți, 4 martie 2014
marți, 4 februarie 2014
Religia in spatiul public (al altora)
Guvernul francez a retras proiectul de lege privind noul statut al familiei in urma protestelor de strada.
mai multe aici.
marți, 28 ianuarie 2014
Religia in spatiul public (al altora)
Biserica Rusa construieste o catedrala pe malul Senei, in Paris. Cu bani de la guvern.
Mai multe aici.
joi, 14 noiembrie 2013
marți, 5 noiembrie 2013
marți, 22 octombrie 2013
joi, 10 octombrie 2013
Religia in spatiul public (al altora)
Kansas Gov. Sam Brownback, a conservative Christian who has taken public stands against abortion and same-sex marriage, had joined Obama for an AIDS summit. They were speaking before a conservative megachurch filled with white evangelicals.
When Brownback rose to speak, he joked that he had joined Obama earlier at an NAACP meeting where Obama was treated like Elvis and he was virtually ignored. Turning to Obama, a smiling Brownback said, “Welcome to my house!”
The audience exploded with laughter and applause. Obama rose, walked before the congregation and then declared:
“There is one thing I have to say, Sam. This is my house, too. This is God’s house.”
Religia in spatiul public (al altora)
Rio de Janeiro, iulie 2013 (la o liturghie oficiata de Papa Francisc):
marți, 8 octombrie 2013
Religia in spatiul public (al altora)
Ori de cate ori voi avea timp, voi posta mentiuni, citate, poze care ilustreaza modul in care este afisata/prezenta religia in spatiul public (in alte tari) si cum se raporteaza oamenii la ea, in prezent.
Iata un prim exemplu:
Detalii pe huffingtonpost.com.
Iata un prim exemplu:
Detalii pe huffingtonpost.com.
marți, 24 septembrie 2013
86 de morti in cel mai sangeros atac din istorie asupra crestinilor din Pakistan
86 de morti.
120 de raniti.
Nu inteleg cum astfel de stiri trec pe langa urechile noastre doar pentru a se adauga unei statistici prafuite: cel mai sangeros atac asupra unei biserici si asupra comunitatii crestine din Pakistan din istorie.
Tot in 2013, martie: peste 100 de case ale crestinlor au fost arse in Lahore. In 2009, sase crestini au fost impuscati in atacurile din Gojra. In octombrie 2001 - 16, in Bahawalpur, atunci cand un radical musulman a intrat, spre "gloria lui Allah", in biserica ortodoxa de aici.
La mii de kilometri distanta, dramele acestor oameni se estompeaza. Citim vietile sfintilor si ne inchinam... "Mucenicii Tai, Doamne"... si facem metanii mari. Militam pentru Rosia Montana - 10, 15 mii de oameni. Intr-o tara ortodoxa, precum Romania, cu peste 86%, nu vedem macar un grup de 30 de oameni in fata vreunei ambasade pentru a protesta. Dar asta este istoria. Atunci cand nisipul arenelor si pietrele catacombelor se inroseau, "lumea civilizata" romana isi vedea de viata de zi cu zi. Dintre milioanele de romani ce se numesc ortodocsi, s-or gasi cateva mii care, atunci cand pun capul pe perna si se roaga pentru copii, sa pomeneasca generic pe cei morti in Pakistan. Ca poate ne-or pomeni si ei, ca nu i-am lasat singuri, macar dupa moarte.
120 de raniti.
Nu inteleg cum astfel de stiri trec pe langa urechile noastre doar pentru a se adauga unei statistici prafuite: cel mai sangeros atac asupra unei biserici si asupra comunitatii crestine din Pakistan din istorie.
Tot in 2013, martie: peste 100 de case ale crestinlor au fost arse in Lahore. In 2009, sase crestini au fost impuscati in atacurile din Gojra. In octombrie 2001 - 16, in Bahawalpur, atunci cand un radical musulman a intrat, spre "gloria lui Allah", in biserica ortodoxa de aici.
La mii de kilometri distanta, dramele acestor oameni se estompeaza. Citim vietile sfintilor si ne inchinam... "Mucenicii Tai, Doamne"... si facem metanii mari. Militam pentru Rosia Montana - 10, 15 mii de oameni. Intr-o tara ortodoxa, precum Romania, cu peste 86%, nu vedem macar un grup de 30 de oameni in fata vreunei ambasade pentru a protesta. Dar asta este istoria. Atunci cand nisipul arenelor si pietrele catacombelor se inroseau, "lumea civilizata" romana isi vedea de viata de zi cu zi. Dintre milioanele de romani ce se numesc ortodocsi, s-or gasi cateva mii care, atunci cand pun capul pe perna si se roaga pentru copii, sa pomeneasca generic pe cei morti in Pakistan. Ca poate ne-or pomeni si ei, ca nu i-am lasat singuri, macar dupa moarte.
luni, 16 septembrie 2013
marți, 3 septembrie 2013
Esecul legalizarii prostitutiei
CNN.com gazduieste astazi un articolinteresant despre esecul legii de legalizare a prostitutiei.
Pe scurt, bazandu-se pe cifre si pe
studii serioase (din tari diferite precum Australia, Noua Zeelanda,
Germania), autorul arata ca situatia prostituatelor nu s-a
imbunatatit, in ansamblu, dupa ce prostitutia a intrat in legalitate.
Acestea sunt in continuare victime ale violentei, ale traficantilor,
ale abuzurilor.
Concluzia este desprinsa din afirmatia
unei foste prostituate (extras din cartea acesteia "Paid for"):
"Sa fii prostituata este umilitor. Sa legalizezi prostitutia
este sa privesti drept normalitate aceasta umilinta si sa ii ierti pe
cei care profita de pe urma ei. Este o insulta continuua`.
Acelasi articol mentioneaza un reportaj Der Spiegel din mai 2013 ce vorbeste despre o prostituata romanca in
Germania si despre esecul sistemului din aceasta tara.
sâmbătă, 6 aprilie 2013
"The Human Body" sau cum am invatat cate ceva despre mine
Nu ma pricepeam foarte bine la anatomie inainte sa vizitez expozitia “The Human Body”, de la Antipa. Am o idée despre unde ar trebui sa vina ficatul, splina sau rinichii. Nu stiu exact cate vertebre are omul. Nu stiu cum se numeste grasimea de pe abdomen.
Acum, dupa ce am vizitat “The Human Body”, stiu, in mare, aceleasi lucruri. Mentionez asta pentru ca cel mai des invocat argument atunci cand vine vorba “de ce sa mergi” este acela ca avem ocazia sa ne facem o ideea mai clara despre ce este corpul uman. Pentru mine, cel putin, acest argument nu mai sta in picioare. Nu mai stiu exact cum arata scheletul unui fetus de 12 saptamani comparativ cu cel al unuia de 10. Tin minte insa cum arata sistemul vascular.
Piele, grasime, muschi, carne, oase – toate lipsesc. Este expus DOAR sistemul vascular – pana la cel mai mic firisor de vena. In fata acelei imagini (nu vreau sa spun ca m-am simtit cumva rau sau socat), argumentul ca `vei afla mai multe despre corpul uman` a cazut. Nu as reusi sa tin minte nici 2% din locul corespunzator fiecarei vene, legaturi etc. Nu as reusi nici daca as avea la dispozitie 3 ore doar pentru imaginea asta. Cred ca trebuie sa ai cel putin un mic retard ca sa fie nevoie sa mergi la o astfel de expozitie doar pentru ca altfel nu realizezi cat de complex este organismul uman. Ca este foarte complex, o stiam si inainte. Probabil o stim cu totii (exceptand pe cei din situatia invocata mai sus).
Si atunci ce vedem? De ce mergem?
Mergem pentru ca este un `freak show`. De ce dam bani pentru a vedea in balciuri femeia cu blana? Sau de ce sunt postate clipulete cu executii si foarte, foarte multi dau click? Pentru ca avem o parte ascunsa in noi, un pic sadica, care ne incinta, ne provoaca sa privim. Intr-un anumit sens, expozitia spune foarte multe despre om. Dar nu (si) despre corpul uman. Ne spune ca suntem putin ciudati privind aceste corpuri. Ne spune ca suntem in mod evident mai mult decat o masa de carne. Oricat de tendentios ar fi lasat “artistul” anumite organe intacte (de exemplu vaginul sau sanii, in timp ce restul corpului este viscerat), tot mai poti sa te intrebi daca acei sani au alaptat vreodata un bebelus sau nu. Au avut sansa asta? Si daca omul asta care joaca tenis nu ar fi vrut sa intre asa in eternitate, orice ar insemna ea? Sentimentul cu care eu am plecat este unul pozitiv. Este de smerenie. Ne arata cat de mici suntem. Cat de usor ne detasam de conceptul de persoana, atunci cand intre noi si un corp este pus un geam sau doar un simplu panou cu `do not touch`. Este convenabil. Ar fi trebuit sa ii spuna `The Human Nature`.
Acum, dupa ce am vizitat “The Human Body”, stiu, in mare, aceleasi lucruri. Mentionez asta pentru ca cel mai des invocat argument atunci cand vine vorba “de ce sa mergi” este acela ca avem ocazia sa ne facem o ideea mai clara despre ce este corpul uman. Pentru mine, cel putin, acest argument nu mai sta in picioare. Nu mai stiu exact cum arata scheletul unui fetus de 12 saptamani comparativ cu cel al unuia de 10. Tin minte insa cum arata sistemul vascular.
Piele, grasime, muschi, carne, oase – toate lipsesc. Este expus DOAR sistemul vascular – pana la cel mai mic firisor de vena. In fata acelei imagini (nu vreau sa spun ca m-am simtit cumva rau sau socat), argumentul ca `vei afla mai multe despre corpul uman` a cazut. Nu as reusi sa tin minte nici 2% din locul corespunzator fiecarei vene, legaturi etc. Nu as reusi nici daca as avea la dispozitie 3 ore doar pentru imaginea asta. Cred ca trebuie sa ai cel putin un mic retard ca sa fie nevoie sa mergi la o astfel de expozitie doar pentru ca altfel nu realizezi cat de complex este organismul uman. Ca este foarte complex, o stiam si inainte. Probabil o stim cu totii (exceptand pe cei din situatia invocata mai sus).
Si atunci ce vedem? De ce mergem?
Mergem pentru ca este un `freak show`. De ce dam bani pentru a vedea in balciuri femeia cu blana? Sau de ce sunt postate clipulete cu executii si foarte, foarte multi dau click? Pentru ca avem o parte ascunsa in noi, un pic sadica, care ne incinta, ne provoaca sa privim. Intr-un anumit sens, expozitia spune foarte multe despre om. Dar nu (si) despre corpul uman. Ne spune ca suntem putin ciudati privind aceste corpuri. Ne spune ca suntem in mod evident mai mult decat o masa de carne. Oricat de tendentios ar fi lasat “artistul” anumite organe intacte (de exemplu vaginul sau sanii, in timp ce restul corpului este viscerat), tot mai poti sa te intrebi daca acei sani au alaptat vreodata un bebelus sau nu. Au avut sansa asta? Si daca omul asta care joaca tenis nu ar fi vrut sa intre asa in eternitate, orice ar insemna ea? Sentimentul cu care eu am plecat este unul pozitiv. Este de smerenie. Ne arata cat de mici suntem. Cat de usor ne detasam de conceptul de persoana, atunci cand intre noi si un corp este pus un geam sau doar un simplu panou cu `do not touch`. Este convenabil. Ar fi trebuit sa ii spuna `The Human Nature`.
vineri, 5 aprilie 2013
In lipsa argumentului moral. Homosexualitatea
Si asa si este... Ce impediment ar exista ca un tata sa aiba relatii sexuale cu propriul fiu major? Ce argumente de ordin social pot fi invocate? Ca nu e ok din punct de vedere moral? Asta, evident, e o intrebare tampita in zilele noastre. Legea morala nu (mai) constituie un argument in aceste dezbateri. Ceea ce este imoral pentru mine, poate fi cutuma intr-un alt tip de cultura/societate – auzim des. Si atunci? Ar avea un impact negativ asupra membrilor unei anumite societati? Cui ii pasa? Nu putem suprima drepturile personale, libertatea la placere a unor persoane aflate in minoritate. Mi-ar placea sa vad un tata si un fiu sarutandu-se pe strada? Nu, dar asta nu mi-ar da dreptul sa imi manifest dezacordul. Argumentul ca astfel de cazuri nu pot exista este unul absurd. Intotdeauna se vor gasi placeri, alegeri personale sau impuneri ale firii care vor contraria opinia generala si care, daca nu sunt asezate sub o regula a moralitatii/normalitatii, nu vor putea fi `controlate` din punct de vedere legislativ, social. Dar cine si-ar dori asa ceva? Si de ce?
Dezbaterea ar deveni astfel foarte serioasa, pentru ca intrebarea pertinenta este: Trebuie legea sa fie un exponent al moralitatii? Daca da, ce este moral si ce nu este? Moral este orice este liber consimtit si care nu afecteaza in mod direct un alt individ? Daca legea nu ar trebui sa tina cont de moralitate, de ce ar trebui condamnat cineva care ar manca pe altcineva, cand acela a consimtit lucrul acesta in mod expres si si-l doreste?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)